Frate, frate, da’ brânza-i pe bani!’

Dacă tot am divagat înspre practică….

‘Te faci frate cu dracul până treci puntea’ face parte din spațiul cultural românesc.
Atât de adânc încât conceptele sunt intraductibile.
Așa că voi continua în limba română!

Tratată ca o problemă de logică/teoria jocurilor, situația prezintă trei ‘entități’. Trei centre de interes.
Cel în cauză, dracul – evident, și ‘destinația’. Ținta vizată. De către cel care trebuie sa facă alegerea.

Analizată în felul acesta, situația devine destul de simplă.

Chiar trebuie să ajungi ‘dincolo’? Îți este imposibil să supraviețuiești aici? Dincoace de punte? Ești atât de disperat încât îți asumi să fii/ajungi singur cu dracul? De partea cealaltă a punții? Acolo de unde nu știi dacă te mai poți întoarce?
Atunci asta e. Te faci frate cu dracu’ și vezi tu p-ormă!

Sau…

‘N-o fi dracu’ chiar atât de negru’ e o încurajare. Pe care merită să ți-o spui singur după ce ai căzut în rahat. Câteodată ajută…
Înainte să treci puntea … ar fi mai bine să consideri că dracul este mai negru decât smoala!
Iar dacă chiar trebuie să te faci frate cu ‘el’, ia cu tine o ‘cruce’ zdravană. Un descânt eficient. Sau chiar pe amândouă!