Cred că Covidul ăsta ne-a stricat de cap.

M-am dus să văd ce mai face un prieten care nu prea iese din casă.
Să-i duc niște pâine, niște apă…

Am luat-o pe niște străzi lăturalnice. Cel mai scurt traseu. Nu era nimeni. Ploua, ora prânzului…

Nu mi-am pus mască.
M-am întâlnit cu 4 oameni. Trei cu măști. Doi s-au uitat urât la mine.

Ajung în fața blocului.
Înainte de a descuia ușa, mi-am pus masca.
De unde să știu eu cine a strănutat cu 2 minute înainte? Cine a mers cu liftul?
Până să scot cheia din buzunar, apare cineva pe hol.
Realizează că n-are mască – tocmai ce m-a văzut pe mine potrivindu-mi-o pe nas, se oprește de partea cealaltă a ușii și își pune și el una. După care deschide și iese.
Afară!

Termin cu apa, cu pâinea, vorbim ce aveam de vorbit – eu în continuare cu masca pe figură, ca să nu-i dau lui ‘ceva’, și plec.
Am luat-o pe alt drum. Aveam de plătit o factură.
Bancomate gasești doar la drumul mare. Așa că am schimbat traseul.
Prin fața unor blocuri, pe o ‘șosea’ cu destule magazine la parter.
Afară ploua. Știu, am mai spus-o odată.

De data asta am întâlnit mult mai mulți oameni.
Dintre care vreo 5 trecuți bine de prima tinerețe. Doar unul dintre ei mergea ‘șnur’. Restul… mai încet, mai șchiopătând, mai în baston… Toți 5 veneau de la cumpărături. Cam cocoșati… Doar doi aveau trolere. 3 cărau pungi. Fiecare câte o grămadă de pungi… Un ‘moș’ și două ‘babe’, niciunul ‘sprinten’, fiecare cu câte cel puțin trei pungi…

După fețele lor, sigur nu se pregăteau de vizita unor rude. Copii…
Pur și simplu, ieșiseră să-și ia câte ceva de mâncare. A treia zi de ploaie … li se terminaseră proviziile.

De ce n-au făcut comandă?
Cum face fi-miu când nu-i place ce a gătit maică-sa? Și îi e lene să-și facă singur?

Pentru că nu știu cum?
Pentru că vor și ei să vadă o față de om?
Pentru că nu mai există vecini?

Mai ales acum, când Covidul ăsta ne face să ne uităm urât la oamenii care merg fără mască pe stradă…