“Este sigur ca se va pierde asamblarea de la Pitesti, la uzinele Dacia, pentru ca deja la Tanger sunt capacitati de preluare existente. S-a trecut la faza a doua de extindere a capacitatii uzinei Dacia din Maroc. Acolo pui masina direct in vapor, este portul la cativa kilometri de fabrica, nu ca in Romania, unde Guvernul poate gandi sa dea prioritatea la Bucuresti-Alexandria decat la Pitesti-Sibiu”, a mai spus Traian Basescu.”

Ca sa fie treaba oabla de la inceput parerea mea despre Basescu este ca: “Să pleci de la Cotroceni cu apăsarea unei afaceri de pe urma căreia ai putea fi anchetat că ţi-ai folosit funcţia, ca să devii agricultor, şi să te rogi la Dumnezeul procurorilor numiţi de tine să nu uite cui îşi datorează postul, asta e mai rău decît rezultatul referendumului după care ar fi trebuit să-ţi dai demisia. Te bagă la categoria politicienilor hulpavi care-şi închipuie că legile îi încurcă, fiindcă nu prevăd excepţii pentru ei şi te trimit, în cartea de istorie, în rîndul găinarilor care au avut o şansă, dar nu şi-au putut depăşi condiţia.” Sincer sa fiu n-as avea incredere in ‘presedintele nostru’ nici macar sa il intreb cat este ceasul.

Dar daca se intampla sa fie sub ceasul de la Universitate si sa strige in gura mare ca ora este exact atata cat arata ceasul ala n-am alta varianta decat sa il cred. Ca am tot dreptul sa ma intreb dupa aceea ‘dar ce interes are sa spuna asta tocmai acum’… asta e firesc. Dupa cum tot firesc este ca Basescu sa arate cu degetul orice greseala facuta de adversarii sai politici, mai ales atunci cand aceasta e flagranta.

Pe lumea asta increderea de care ne bucuram fiecare dintre noi este extrem de importanta. Se castiga greu si se pierde extrem de usor. Numai ca pentru doua categorii dintre noi increderea este mult mai importanta decat pentru restul. Daca un bucatar arde o oala de mancare se poate reabilita foarte repede. Face doua fripturi bune si gata. Un medic sau un avocat la fel. Chiar si inginerii sau constructorii care o dau in bara isi pot recapata macar o parte din renumele pierdut in urma unei greseli. Dar daca un politician sau un ziarist isi pierde increderea publicului sau…
Aici apare totusi si o problema de perceptie. In cazul ‘meseriasilor’ greselile sunt de natura practica. Sar in ochi, sunt usor de depistat si poate tocmai de aceea exista si posibilitatea de a fi remediate, de la inceput sau chiar si mai tarziu. In cazul ziaristilor si a politicienilor greselile devin aparente abia prin efectele lor, adica abia atunci cand greseala s-a ‘consumat’. Cei care asista la ‘comiterea’ lor sunt in general ‘orbiti ideologic’, Toate actiunile politicienilor si spusele ziaristilor par la inceput corecte votantilor si cititorilor care apartin aceluiasi curent de opinie cu cel ce savarseste greseala. ‘Bine i-a facut ca si el cand a fost pe val tot asa facea!’ Abia dupa ce efectele greselii se fac simtite incepe si publicul sa isi dea seama de ce s-a intamplat…

Sa revenim la Basescu. A spus-o. Si?

Pentru Ponta aceste afirmatii “reprezinta o “inconstienta sinistra, o tampenie” ” si a adaugat “ca a fost asigurat chiar de seful grupului Renault de continuarea investitiei”.

Ce avem aici?

Aparent doi politicieni aflati in tabere opuse care se incontreaza.
Nici nu mai contreaza motivul. Cel mai experimentat, mai ‘curvit’ in ale politicii si cel care a dovedit pana acum ca nu are nici un scrupul il provoaca pe cel mai tanar iar acesta “isi da drumul la gura”. (Unii ar putea spune chiar ca Ponta e indreptatit sa faca acest lucru avand in vedere cate a spus si Basescu despre el, nu am rabdare acum sa caut).

In realitate avem doua probleme majore.
1. Lupta politica nu se duce pe argumente de natura faptica ci pe ‘lovituri de imagine’. Basescu nu a spus ca Renault se retrage cu totul ci ‘doar’ ca pierdem “asamblarea de la Pitesti” – adica exact ce ii intereseaza pe oamenii ‘de rand’ care muncesc acolo – iar Ponta nu a promis ca acest lucru nu se va intampla ci doar ca ‘investitiile Renault vor continua in Romania’. Aha!
2. ‘Cainele de paza al democratiei’ face audienta bagand paie pe foc, fiecare trust de presa incercand sa traga spuza de partea sa, in loc sa ne ‘traduca’ ce spun unii si altii. Ca d-aia invita tot felul de analisti, nu?

Nu stiu de ce am asa o senzatie de ‘sfarsit de oranduire sociala’… tot mai multi oameni sunt extrem de scarbiti de clasa politica si de ‘spectacolul media’… oare cand isi vor da seama politicienii si ziaristii nostri ca asa nu se mai poate?
Nu spune nimeni ca actorii politici ar trebui sa se aibe ca fratii dar chiar sa se faca tampiti unii pe altii? Nu spune nimeni ca ziaristii ar trebui sa fie profesori de bune maniere dar parca ar putea sa le bata putin obrazul atunci cand sar calul…

Sau poate ca tocmai noi suntem de vina? Pana la urma chiar noi ii alegem pe politicieni – si ii alegem dintre noi, nu i-am importat de nicaieri – si tot noi ne uitam la emisiunile in care toti acesti politicieni se porcaiesc unii pe altii.