Archives for posts with tag: confuzie

“SIF Moldova renunta la intentia de a imparti cu SIF Banat-Crisana controlul la Muntenia Invest”

“Partile au convenit incetarea contractului de cesiune de drepturi si obligatii incheiat la data de 23.08.2013 (…) Partile declara ca acest contract nu a produs si nu produce efectele juridice avute in vedere de parti la incheierea contractului si convin in mod expres ca acesta se desfiinteaza cu efect retroactiv, fiind considerat ca nu a fost incheiat niciodata”, se arata intr-un comunicat transmis, miercuri, de SIF Moldova (SIF2) Bursei de Valori Bucuresti (BVB).

SIF Moldova arata ca decizia a fost luata dupa ce ASF a stabilit ca preluarea pachetului de actiuni Muntenia Invest “poate fi solutionata doar ulterior eliminarii prevederilor art. 14 alin. (1) din actul constitutiv al SIF Moldova”. Articolul prevede ca societatea, membrii Consiliului de Administratie si directorii nu pot detine actiuni la alte societati de administrare a investitiilor, iar pentru modificarea statutului este necesara intrunirea unei adunari generale extraordinare a actionarilor, care necesita un cvorum ridicat, de minim 50% din actiuni.”

Traducere: SIF2 a vrut sa cumpere ceva, avea nevoie de aprobare pentru a face acest lucru, s-a dus sa ceara acea aprobare si autoritatea de supraveghere i-a explicat ca in statutul sau, adica in statutul care defineste modul de functionare a SIF2, exista o prevedere expresa care ii interzice fondului exact genul de investitie pe care dorea sa il faca. Mai mult, administratorii fondului nu cred ca pot mobiliza suficient de multi investitori incat sa poata schimba acea prevedere, de care oricum uitasera, asa ca renunta de tot.

?!?

Image

“Rusia a avertizat, vineri, România, pe tema unor declaraţii “antiruse” ale preşedintelui Traian Băsescu în legătură cu criza din Ucraina, Moscova subliniind că o deteriorare a relaţiilor nu este în folosul niciuneia dintre cele două părţi.”

 

Mai demult am citit o pilda din viata lui Socrate. Ca sa nu ma chinui sa o reproduc din memorie am imprumutat versiunea de aici. Multumesc Gabriel Pascal.

 

” “Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”

“Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

“Nu” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”

“E-n regula” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

“Nu, dimpotriva…”

“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”

Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

“Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?

“Nu, nu chiar…”

“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”

Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.

Nu pot opri vorbele celor care vorbesc despre mine (mai ales cand nu sunt de fata), dar daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de aceste vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze:

1. Este Adevarat?
2. Este Util?
3. Este Bine? “

Eu am sa merg un pic mai departe decat a facut-o Socrate.
Suntem intr-o alianta? Are aceasta alianta un punct de vedere bine conturat si exprimat elocvent? Am participat la intalnirile acestei aliante atunci cand a fost adoptat si exprimat acest punct de vedere?  Este vre-un element de noutate in aceasta luare de pozitie?

Si atunci? Ce rost sa iesim din front? Ca sa devenim ‘tinta’?

Image

“But what, you may ask, has the early and welcome arrival of bees and blossoms to do with food?”

 

PS the video starts in earnest only after 0:30.

Image

Cititi povestea.

Apoi comentariile:

“Azi aveți ocazia să vă delectați cu un nou text din manualul de clasa a treia

În afara finalului (de un profund umanism și intens antiutilitarist) – personajul principal e ucis, dar criminalii nu-i consumă cadavrul din cauza remușcărilor, chiar dacă îs leșinați de foame – suntem răvășiți și de câteva întrebări nevinovate:
– cum iese pe poartă o văduvă? 
– ce a muncit mama în ziua aia de s-a întors cu un iepure? autorul, după cum vedeți știe, dar preferă să se întrebe doar “cât?”
– e oare înțelept să-ți alungi neamurile pe câmp sperând că se vor înmulți ?

După ce mi-a ascultat nelămuririle Ilinca mi le-a spus și ea pe ale ei:

– Tati, ce au făcut cu friptura dacă nu au mâncat-o?
– Or fi dat-o la câini.
– N-aveau câini.
– Atunci cred că au îngropat-o.
După vreo oră, timp în care terminaserăm tema la mate, Ilinca a mai dat glas unui gând care o sâcâia:
– Tati, dar pe cruce ce i-au scris?
– Cum adică ce i-au scris pe cruce?
– Adică au scris “iepure” sau “friptura de iepure”?” “

Iar la final iata si gandurile mele:

Intrebarile Ilincai sunt de nota 10.
Textul intr-adevar nu prea are mari valente literare, nu pot intelege schematismul unora dintre cei care scriu pentru copii, dar reprosurile care i se aduc cu privire la logica interna nu stau in picioare.
De exemplu femeia nu iesea pe poarta intr-un anume fel specific vaduvelor, iesea pe poarta cu furca in spinare PENTRU ca era vaduva. Daca ar fi avut barbat se ducea el sa faca fanul iar ea ramanea acasa sa vada de curte si de copii.
Asta era diviziunea muncii pe vremea aia…
E adevarat ca se simte o oarecare contradictie intre stilul foarte simplist, aproape didactic, al exprimarii – care sugereaza ca povestea se va termina cu o morala clara – si finalul deschis…
Poate ca mesajul este de fapt asta: ‘asculta sfaturile celor din jur dar fa dupa capul tau’!
Cumpaneste bine inainte de a face ceva – ca sa nu ai remuscari, sa nu auzi labele iepurasului batand in cosul sobei – si dupa aceea asuma-ti consecintele – daca tot l-ai facut friptura atunci mananca-l ca e pacat de el.
Judecand dupa intrebarile Ilincai, se pare ca ea a priceput despre ce e vorba.

Image

Revederea acestui filmulet mi-a readus in minte o mare nedumerire:

Nu cumva Marx este un urmas intarziat al lui Platon?
Varianta originala a povestii se termina altfel.
Platon sustine ca cel care a cunoscut deja adevarul are obligatia de a le deschide ochii fostilor sai colegi, chiar folosind forta daca acestia nu se lasa de buna voie condusi spre lumina.
Tocmai din cauza acestei ‘obligatii’ resimtite de amandoi stau si ma gandesc daca nu cumva de la Platon a imprumutat Marx convingerea ca ‘avant-garda clasei muncitoare’ (patidul comunist) are ‘menirea’ de a-i conduce pe proletari in paradisul terestru, chiar si impotriva dorintei lor…
In ceea ce priveste ‘realitatea’… ambele lumi sunt la fel de reale…in primul rand pentru ca existenta lor nu poate fi pusa la indoiala dar mai ales pentru ca nimic nu este cu adevarat real pana cand nu este luat la cunostinta de un subiect cunoscator.
Simpla existenta unui obiect sau a unui fapt nu ii confera acestuia statutul de real, ele devin reale abia dupa ce existenta lor a fost certificata prin observare de catre o entitate constienta. (de fapt constienta de constiinta sa, e nevoie de o entitate care se poate dedubla, care isi poate spune siesi ‘i-a uita-te ce chestie se intampla aici!’)…

“În ceea ce ne privește pe noi, cititorii de orice, consider că ne-ar fi folositor să învățăm cum se dezvoltă o gândire critică. Prin gândire critică nu trebuie să înțelegem “a căuta nod în papură” ori a le spune tuturor că-s proști ori mai știu eu cum, ci trebuie să înțelegem că orice adevăr trebuie pus sub semnul întrebării și cercetat. S-ar putea ca în spatele lui să se ascundă o minciună pe care o înghițim și apoi o propagăm fie din neatenție, fie din necunoaștere, fie pentru că ni se pare cool să găsim spaime și-n cele mai banale lucruri (ăștia-s alți “doctori” pe care nu i-aș lăsa să mă consulte). Atât am avut de spus azi. Să fiți sănătoși.”

Adrian Haidean

“România are cea mai ridicată rată cumulată a contribuţiilor sociale plătite de angajatori şi angajaţi din regiune, de 55% din salariu, ceea ce poate favoriza munca la negru, cu efect negativ asupra veniturilor colectate, potrivit unui raport al Băncii Mondiale (BM).”

Stirea zilei din domeniul economic in Romania este ca platim cele mai mari contributii sociale din aceasta parte a Europei si ca rata mare a taxelor are un efect negativ asupra veniturilor colectate.
Aha, a descoperit si Banca Mondiala ca pe lumea asta exista apa calda. Mai are un pic si observa ca unii practica mersul pe jos…

Dar hai sa vedem partea plina a paharului. Daca ii incurajam poate inteleg si ce se intampla in jumatatea cealalta … care e adevarata problema a taxelor mari.

Cu cat acestea sunt mai mari SI consensul social cu privire la plata lor este mai slab cu atat existenta acestor taxe distorsioneaza extrem de grav intreaga viata sociala a unei tari.
Da, ati citit bine. Intreaga viata sociala este afectata, nu doar cea economica. Totul. Economia, politica, viata de zi cu zi a fiecaruia dintre cei care traiesc in acea societate.

E adevarat ca exista tari in care taxele sunt mari si unde oamenii sunt in general multumiti. Scandinavia, Germania, chiar si Franta pana nu de mult…
Chestia e ca in tarile alea cetateanul contribuie foarte mult la ‘bugetul tarii’ numai ca acolo primeste inapoi sub forma de servicii sociale aproape tot ce a platit ca taxe. Drumurile sunt ca in palma, politia functioneaza, invatamantul si sanatatea ofera servicii de calitate iar politicienii nu (prea) fura si in orice caz atunci cand sunt prinsi o incurca rau de tot. In conditiile astea cei mai multi dintre contribuabili isi platesc taxele relativ de buna voie iar cei care incearca sa insele sunt prinsi destul de repede. Aproape nimeni nu este avantajat in mod nejustificat.

In tarile in care serviciile sociale nu sunt de calitate dar unde taxele sunt mari – la noi de pilda – apare un cerc vicios. Contribuabilul de rand, care nu se simte aparat/ajutat de stat, are un dispret suveran fata de ideea de a plati ceva catre stat: ‘de ce, sa se ingrase aia?’. In conditiile astea fentarea fiscului devine un sport national si nimeni nu mai sesizeaza adevaratul pericol: cei care reusesc sa nu plateasca taxele si sa nu fie prinsi au un mare avantaj competitiv fata de ceilalti. Daca TVA-ul este de 24% si reusesti sa nu-l platesti atunci tu poti sa mergi cu o marja negativa de 14% si la sfarsitul anului sa ramai totusi cu un profit de 10% din cifra de afaceri…(bine, calculul nu este foarte exact dar ati priceput ce vreau sa spun) Nu e rau de loc, nu?
Si daca tot nu platesc TVA-ul ce rost mai are sa angajez muncitorii ‘cu carte de munca’? Ar insemna ca sunt tampit, nu? Daca n-am TVA de platit inseamna ca n-am produs nimic si atunci de ce as avea nevoie de muncitori?

In conditiile astea cum sa concureze cu mine cei care isi platesc toate taxele? Poate doar daca or fi de doua-trei ori mai eficienti decat mine… precum si un pic naivi… Iar eu o sa ma descurc daca vin niste controale… ca am de unde…iar angajatii de la stat au niste salarii de mizerie…  de unde bani la buget pentru lefuri daca nu-si plateste nimeni taxele?

Aveti impresia ca asta mai este economie de piata libera?

Ce nu inteleg eu e cat mai dureaza pana intelegem ca in conditiile astea absolut toti avem numai de pierdut. Inclusiv cei care, doar aparent, profita acum si isi umplu buzunarele de bani. Copii lor tot in scolile astea proaste invata, isi rup masinile in aceleasi gropi ca si ‘fraierii’ iar daca au nevoie de o operatie ceva trebuie sa se duca tocmai pana la Viena…

Cand eram eu mic – istorie antica, nici comunismul nu cazuse inca – umbla un banc printre ‘intelectualii’ vremii:

Doi tipi se ciocnesc din neatentie pe trotuar. Inainte de a incepe sa se injure se uita fiecare la celalalt, sa-si dea seama fiecare cu cine are de-a face. Amandoi aratau destul de prosper, proaspat barbieriti dar fara taieturi – semn ca aveau acces la lame bune, mirosind a after-shave, imbracati in alain-deloin-e (haina lunga din blana intoarsa de oaie, la mare moda in anii 1980), pantofi de piele de la Clujana…
– Nelule, tu iesti?
– Bai Vasile, mai sa nu te recunosc!
– Pai de, se mai schimba omul… De cand nu ne-am mai vazut?
– De cinspe ani, de cand am terminat a 8-a.
– Da, ma, ce-a mai trecut timpul… Tu ce mai faci?
– Pai ce sa fac ma, ia, sunt macelar, lucrez in Hala la Obor, m-am insurat cu o vanzatoare la aprozar – iti dai seama ca n-avem nici o problema cu mancarea, ne-am luat casa, masina, avem doi copii la scoala…bine, nu pot sa ma plang. Da’ tu cum esti?
– Pai tot cam asa. Eu is frizer, nevasta la alimentara, in rest ca tine – casa, masina, doi copii…

– Ba, da de Mihai ce mai stii?
– Nu-i chiar asa bine, Stii ca el s-a dus mai departe la liceu…
– Da, si?
– Pai nu numai la liceu, dupa aia a intrat si la facultate!
– Pe bune ma?
– Da, da’ stai sa vezi ce a patit dupa aia… Stii ca in generala era el in limba dupa una Veronica, de era ta-su gestionar la o crisma?
– Da!
– Pai cand a vazut ta-su lu’ Veronica ca Mihai a intrat la facultate n-a mai facut gat ca e coate goale – stii ca Mihai era orfan si maica-sa era cam saracuta, si i-a lasat sa se casatoreasca.
– Si ce, asta e rau?
– Stai sa vezi. Veronica a terminat si ea liceul si a bagat-o ta-su dactilografa la directia comerciala. Cind Mihai a terminat facultatea – el intrase la istorie, stii ca aia ii placea lui, socru-su i-a spus: “Da-o dracu’ de facultate si vino la mine la carciuma. In doi ani te fac sef de sala si dupa aia ramai in locul meu ca eu in 5-6 ani ies la pensie!” Da’ Mihai nu. Luase repartitie dubla, invatase bine, si dupa doi ani la tara avea post la facultate, ca asistent. N-a vrut sa renunte. Asa ca a facut naveta. Veronica a ramas aici, el la cucuietii din deal…se vedeau sambata seara si duminica dimineata…Ea si-a gasit pe cineva si intr-o sambata seara cand Mihai a venit acasa – stateau amandoi la parintii ei – Veronica i-a spus ca i-a mutat lucrurile inapoi la ma-sa acasa… Asa ca Mihai s-a apucat de baut, aia la facultate nu l-au mai primit… sta cu ma-sa la treizeci de ani… face naveta la dracii chiori…
– De ma, asa-i trebuie…cine l-a pus sa-i placa cartea…

Fast forward catre zilele noastre.
Intre timp ne-am desteptat si ne-am luat viata in mainile proprii: nu mai asteptam slujbe de la stat ci ne mutam noi acolo unde ne e mai bine:

Un profesor de matematica, observand ca are probleme cu chiuveta din bucatarie, a fost nevoit sa cheme un instalator.
A doua zi, instalatorul a venit, a strans cateva suruburi, a infiletat cateva chestii, apoi totul a functionat ca inainte. Profesorul a fost multumit.  Totusi, cand instalatorul i-a dat nota de plata, profesorul a fost socat:
– Asta inseamna o treime din salariul meu lunar!!! A platit pana la urma iar instalatorul i-a zis:
– Va inteleg, sa stiti. De ce nu veniti la firma noastra, sa depuneti dosarul pentru o slujba de instalator? Veti castiga de trei ori mai mult decat o faceti acum. Dar nu uitati, cand depuneti dosarul, sa le spuneti ca ati terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educati.
Prin urmare, profesorul nostru si-a luat o slujba de instalator, iar viata lui a devenit mai usoara din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia sa faca era sa stranga un surub-doua.
Intr-o zi, seful companiei a hotarat ca trebuie ca fiecare angajat sa se duca la seral, pentru a-si termina si clasa a 8-a.
Profesorul nostru a trebuit sa mearga, evident. S-a intamplat ca primul curs sa fie de matematica.
Profesorul clasei, vrand sa vada nivelul de cunoastere al studentilor, i-a intrebat care e aria cercului si l-a scos la tabla chiar pe profesorul nostru. Ajungand la tabla acesta si-a dat seama ca a uitat formula asa ca a inceput sa o deduca. A umplut tablele cu integrale, diferentiale etc.
La sfarsit, rezultatul pe care-l avea era “minus pi r patrat”.
Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iarasi de calcule, de la inceput.
Nimic nu s-a schimbat, tot acelasi rezultat a obtinut. De fiecare data a obtinut aceeasi chestie.
S-a uitat putin spre clasa, speriat, moment in care a observat ca toti instalatorii ii sopteau:
“Schimba limitele de integrare! Schimba limitele de integrare !”

O eleva de 15 ani a disparut fara urma in drum spre liceu.

Era olimpica la fizica, intrase la Sf. Sava in Bucuresti cu 10. Si-a vandut telefonul mobil pe 800 de lei si a disparut fara urma la jumatate de ora dupa ce s-a despartit de mama ei in statia de metrou.

Toate astea s-au intamplat miercuri. Astazi, sambata, discutie aprinsa pe tema asta la un post de televiziune, nici macar nu conteaza care.

Aflam de la moderatoare ca fata avea un duhovnic, ca tatal fetei nu stia de acest lucru, ca duhovnicul respectiv ar fi primit cel putin un mail de la fata (nu este clar daca inainte sau dupa ce a disparut) si ca parintele ar fi aflat despre duhovnic si despre mail de la politie.
Tatal se gandeste sa faca plangere penala pe numele duhovnicului pentru ca i-ar fi dat fetei sfaturi nepotrivite – fata vroia sa intre la manastire iar duhovnicul i-a spus ca mai intai sa termine liceul.

Moderatoarea ii roaga pe invitati sa comenteze.

– Un preot-jurnalist spune ca nu are ce comenta pentru ca nu stie ce au vorbit fata si duhovnicul.
– Un sociolog intreaba ‘ce pregatire are un preot, care sa il indreptateasca pe acesta sa dea sfaturi unui copil minor, in afara familiei?’
– Preotul jurnalist ii raspunde ca toti absolventii de teologie au facut un ‘modul psihopedagogic’ si ca exact acesta le permite sa predea religia in scoli.
– Un deputat ecologist si destul de iconoclast citeaza din constitutie: “Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine.” si trage concluzia ca preotul n-ar fi avut voie sa vorbeasca cu fata fara aprobarea parintilor.
– Preotul-jurnalist il intreaba ‘si atunci eu ce sa fac, cand intra un copil in biserica si ma intreaba ceva trebuie sa ii cer adeverinta de la parinti ca are voie sa stea de vorba cu mine?’
– Un avocat citeaza din biblie ‘lasati copii sa vina la mine’!

….

Dupa mai bine de un sfert de ora de discutie preotul jurnalist pune in sfarsit intrebarea: ‘Pana la urma cine ar trebui sa stie cel mai bine ce este in sufletul unui copil? Preotul? Profesorii? Parintii sai?’

Ce timpuri am ajuns sa traim!

Sînt un tip foarte corect şi conştiincios. În fiecare zi mă duc
şi vin regulat de la muncă. Plec de-acasă regulat de nevastă-mea
şi mă-ntorc de la serviciu regulat de şef.

Soacra îşi invită ginerele la masă. Ginerele, foarte suspicios,
acceptă invitaţia. Pe masă, diferite salate, preparate din carne de pui
şi de porc, cartofi vreo 3 feluri, deserturi, bere rece, vin…
La un moment dat soacra iese din bucătărie. Ginerele apucă o bucăţică
de carne şi i-o dă pisicii. Aceasta, după două-trei crampe, cade inertă sub masă.
Nervos tare, ginerele apucă o cratiţă goală şi, cînd soacra intră,
îi trage una de-o lasă lată pe jos. La care pisica iese de sub masă zicînd:
– YEESSSSSSS!!!!!!

Mitică, un bărbat plăpînd, n-a prea avut noroc în căsătorie.
Prima lui soţie, activistă de partid, noaptea în pat îi tot spunea:
“Mai mult şi mai bine, Mitică!”
A doua era profesoară:
“Repetă, Mitică!””, îi tot spunea.
A treia, care era farmacistă, îl înnebunise pur şi simplu:
“Mitică, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prînz şi seara!”
Dar acum, cu a patra, care era inginer agronom, a avut şi el în sfîrşit noroc.
Aceasta a fost înţelegătoare şi i-a spus de la bun început:
“Mitică, numai cînd poţi. Pentru restul, chemăm soldaţii şi studenţii!”

Băieţelul unui inginer ridică nasul din cartea pe care-o citea şi întreabă:
– Tată, ce-i aia “pompă”?
La care inginerul ia imediat o foaie de hîrtie şi-ncepe să-i explice:
– Fii atent: e un cilindru cu-n piston înăuntru, care are o valvă
prin care fluidul trece într-un singur sens… etc.
Şi se-apucă să-i explice copilului principiile presiunii, noţiunea de vacuum
şi toate celelalte, pentru ca într-un final să-l întrebe:
– Dar de unde ai aflat tu de pompă?
– Păi, uite aici, în cartea de istorie, scrie că “Cezar a intrat cu mare pompă în Roma”.


Un tip dă un anunţ la matrimoniale: “Caut soţie”.
A doua zi primeşte cîteva mii de răspunsuri: “Ia-o pe-a mea!”

Î: Cum transformi o găină în pitbull?
R: Pur şi simplu o iei de nevastă!

Discuţie între două prietene bune:
– Fată, ştii, eu niciodată nu mi-am înşelat iubitul…
– Dragă, tu acum te lauzi sau te plîngi?

Am coborît în genunchi în faţa prietenei mele blonde şi i-am spus:
– Ai vrea să-mi porţi numele?
– Nu, a răspuns ea scurt. Nu-mi place să mă cheme Costel.

Soţia l-a aşteaptat îngrijorată toată noaptea pe soţ.
În sfîrşit, acesta apare în zori.
Ea: Poţi să-mi spui pentru ce vii la ora asta?
El: Pentru micul dejun!

Două blonde se întîlnesc:
– Dragă, zice prima, am fost la doctor şi mi-a spus că sînt gravidă.
– Extraordinar! Şi cine este tatăl?
– E, asta nu mi-a mai spus!

Un bărbat se vaită  către prietenul său:
– Astăzi am pierdut controlul asupra maşinii.
– Cum aşa? Ai condus prea repede?
– Nu. Nevastă-mea şi-a luat permisul.

Doi îndrăgostiţi pe-o bancă, în parc:
– Iubitule, cînd o să ne căsătorim o s-avem doi copii, un băiat şi-o fată.
– Dar de unde ştii?
– Fiindcă amîndoi sînt la mama, la ţară .

Soţia către soţ:
– Dragul meu, să ştii că-n curînd vom fi trei…
– Asta e o veste minunată! răspunse el, sărutînd-o pătimaş.
– Mama a obţinut divorţul şi va veni să locuiască cu noi…

PS.
La prima vedere cea cu ‘pompa’ nu prea are ce cauta aici dar mi s-a parut prea buna.
Si cine stie, poate ca baietelul cel curios a fost conceput chiar de un Valentine’s Day. E posibil, nu?