Archives for posts with tag: Basescu
Newer Entries »

Primenirea clasei politice

January 2, 2014 //
13

Image

“Vezi fa ca ala micu iar s-a cacat pe el. Ce facem, il schimbam odata sau facem altul?”

Cam asa si cu clasa politica, ne tot plingem de ea, ‘din toate pozitiile’ spectrului politic, dar nu facem nimic concret pentru primenirea ei.

Ca in bancul de  mai sus, aparent avem doua variante, schimbam ‘scutecele’ celor deja acolo – constienti fiind de faptul ca nici un ‘bebelus’ nu invata din prima sa se tina curat dar ca o data si o data tot va trebui ‘pus pe olita’ – sau ii schimbam cu o garnitura complet noua?

In realitate, tot ca in bancul de mai sus, nu prea avem de ales: ‘Si cu asta (astia de acum) ce facem?’
In cazul copilului e evident, in cazul politicienilor poate mai putin: ‘ce ma intereseaza pe mine ce se intampla cu ei, au facut deja destule belele si oricum s-au infruptat pe saturate!’

De fapt lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Asa cum nici un copil nu se invata ‘curat’ din prima si de unul singur tot asa nici politicienii nu au actionat de unii singuri. In termenii lui Basescu “Let’s drop the hypocrisy. A state on its own cannot be either uncompetitive or corrupt, because the state always has a partner, which is the private sector.”

Toata chestia e ca trebuie sa intelegem o data ce a vrut Gresham sa spuna cu “banii ‘rai’ ii gonesc de pe piata pe cei ‘buni’ “ Povestea a inceput atunci cand au inceput sa fie folosite monezile de metal aur sau argint. Valoarea unei monezi consta in cantitatea de metal pretios continuta. Cum aurul este cu atat mai usor de prelucrat cu cat este mai curat, primele monezi au fost batute din aur aproape pur. Aurul pur este insa foarte putin rezistent asa ca cei care faceau monezi (si bijuterii) au inceput sa experimenteze diverse aliaje. In acelasi timp cei care aveau de a face cu multe monezi – marii comercianti si ‘zarafii’, cei care schimbau banii dintr-o moneda intr-alta – incepusera sa pileasca cate un pic de aur din fiecare moneda care le trecea prin mana.
In situatia asta cei care utilizau monezile aveau in fata doua incertitudini: cat aur intra in realitate in compozitia aliajului din care a fost batura o anumita moneda si cat din cantitatea initiala de aliaj se mai afla in moneda atunci cand ea era oferita la schimb – pentru marfa sau pentru alte monede.
Prima problema a fost rezolvata de Arhimede – asta descoperise el de fapt atunci cand a luat-o la fuga dezbracat pe strada strigand Eureka, o metoda sa masoare simplu densitatea unui aliaj, si deci procentajul de aur din acel aliaj – iar a doua prin introducerea monedelor zimtate – din cauza zimtilor orice tentativa de a pili o moneda iese foarte repede in evidenta.
Numai ca pana la rezolvarea lor circulatia banilor nu fusese pe atat de simpla pe cat ar fi trebuit sa fie. Orice noua emisiune monetara era tratata cu neincredere pana cand nu se afla ‘in piata’ cu certitudine titlul (continutul in aur) aliajului din care fusese batuta si apoi fiecare moneda era cantarita cu grija la zaraf. Iar monezile noi si fara zgarieturi din seriile ‘bune’ erau tezaurizate cu grija, ceea ce provoca o criza de bani pe piata, adica deflatie.
Pe de alta parte, din punct de vedere individual, in conditiile in care pe piata circulau si bani ‘prosti’ (adica ‘piliti’, pentru indivizi era practic imposibil sa bata ei moneda dintr-un aliaj mai prost) ar fi fost de-a dreptul o prostie sa nu incerce si ei sa pileasca cate putin din monezile care le treceau prin mana sau cel putin sa le cantareasca pe cele care li se ofereau inaite de a le primi ca plata.

Numai ca toate astea distorsionau piata in asa masura si presiunea pentru ca problemele sa fie rezovate a fost atat de mare incat cei din ‘fruntea  bucatelor’ au fost fortati sa implementeze masurile care se impuneau: emiterea de monezi cu continut fix de metal pretios si care aveau zimti de siguranta.
Aici trebuie facuta remarca ca cei care au avut cel mai mult de castigat din masluirea aliajului si din pilirea banilor erau cei care bateau moneda (suveranii locurilor, de cate ori trebuiau sa isi plateasca creditorii sau armatele mai bateau o cantitate noua de moneda in care puneau atat aur pe cat aveau sau pe cat credeau ca vor accepta creditorii) cat si marii comercianti ai momentului (cei care aveau oportunitatea sa pileasca cat mai multe monezi). Totusi si acestia au inteles pana la urma ca le va fi si lor mai bine daca instrumentele de plata vor functiona corect si intreaga economie va fi deblocata.

Cam acelasi lucru ar trebui sa se intample si in politica actuala. Nu e nevoie de cine stie ce filozofie. In momentul in care cei aflati ‘la butoane’, atat cei de la putere cat si cei din opozitie, vor intelege ca daca mai continua asa li se va prabusi sandramau in cap sa vedeti ce repede vor incepe sa faca ce trebuie.
Numai ca oamenii acestia, ca noi toti de altfel, au nevoie sa fie trasi tot timpul de maneca. Ce sa intelega ei daca noi, cei de rand, atunci cand avem o problema ‘sarim la cap cu cate o spaga’? Ca li se cuvine, nu? Iar atunci cand ne vine randul sa spunem ce parere avem despre ei nici macar nu mergem la vot.

“Pai degeaba merg la vot, ca nu am pe cine sa votez. Toti sunt la fel!” Poate ca or fi ei atat de asemanatori incat e greu sa-i deosebesti dar daca nu mergem de loc la vot semnalul pe care il trimitem este ca nu ne pasa, ca ei pot face ce vor si ca noi nu vom reactiona. Asa ca daca suntem atat de scarbiti incat nu ne vine sa votam cu nici unul dintre candidati ar trebui sa le spunem clar chestia asta si sa punem doua trei stampile pe buletinul de vot ca semnalul sa fie atat de puternic incat sa il auda si ei: “ne pasa de ce faceti voi acolo, aveti grija!”

Asa ca mai usor cu spaga si mai mergeti pe la cabina de vot.

Apropo, cati dintre voi stiu cine ii reprezinta in parlament sau in consiliile locale?

Dar cati dintre voi s-a gandit pe vremea lui Boc ca in loc sa fie taiate lefurile ar fi mai eficient sa fie stavilita ‘risipa’ resurselor statului si ca in loc sa fie marit TVA-ul ar fi fost mai bine sa fi fost imbunatatita colectarea lui? Cele 30-40% din economie care raman nefiscalizate sunt populate tot cu oameni din tara asta, nu?

Extrapoland citatul din Basescu rezulta ca ‘nici un smecher de pe lumea asta nu poate face nimic de unul singur’. Ar fi timpul ca toti, atat smecherii cat si cei care ii ajuta, sa inteleaga ca nu mai tine.
Mai e un pic si chiar ne cade sandramaua in cap.

Tags , , , , , ,
Categories 1989 and the Global Financial Crisises., aici sunt banii dumneavoastra, Lumea descrisa prin bancuri, Psychology, Tara din care traim, yes but

Tara din care traim

January 1, 2014 //
0

Intotdeauna lucrurile au mai multe fete si fiecare le poate intoarce dupa cum poate sau in functie de ce interese are la un moment dat.
Trebuie sa tinem cont totusi noi ne putem uita la ele din ce parte dorim si sa le simplificam cat vrem numai ele raman acolo in toata complexitatea lor si se mira: ‘Oare cand or sa ne bage astia in seama?’

Tocmai am citit pe Twitter: “Dati-mi voie ca, in ultima zi din an, sa-i adresez presedintelui Basescu racoroasa urare:” La anu, multi ani!” “ (Mircea Badea)

Cei cu inclinatii literare pot admira ascutimea verbului, cei preocupati de drepturile omului pot exclama ‘iata adevarata libertate de exprimare’ iar basistii pot spune ‘ce magar!’ doar ca problema ramane.

Iar aceasta nu este Basescu ci cum de a fost ales ca presedinte de tara un om care poate declara linistit: ““Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.”

Tags , , , , , , , ,
Categories Tara din care traim

No, we don’t need more ‘leadership’! We just need to rediscover “respect”!

December 12, 2013 //
3

Image

Romania, the country I was born in and I dearly love, is in a mess.
The US, a country for which I feel a profound gratitude, is deeply divided across numerous fault lines.
Ukrainians have such a low opinion on Russia, their former big brother, that Moscow has to resort to bribing in order to lure Kiev out of joining the EU.

How did we get here?

Romanians have elected Traian Basescu – an ex sea captain – as President, not so much because of his promise: ‘You should live better!’ but mostly because they were fed up with the arrogance displayed by his opponent. 9 years later, fed up with the way Basescu has maneuvered his pet prime minister into wrecking the economy, Romanians have brought to power a new prime minister who has promised to keep Basescu on a short leash. What was the first thing this new prime minister has done? A formal ‘non-aggression’ pact with the president, as if the constitution wasn’t a good enough to frame relations between the presidency and the government. Now the pact is already broken and for the last month or so the two are accusing each other of corruption while the EU is trying to asses if Romania is mature enough to join the Schengen group of selected countries who trust one another so much as to give up border controls altogether.

The Americans elected Obama, a charismatic leader, hoping he will lead them out of the cul-de-sac where the lackluster but rather rigid G.W. Bush has left them. Do you remember ‘Yes, we can!’? I must confess I was thrilled at the time but I was also weary: ‘What if he will not be able to fulfill all the hope his people has put on his shoulders?’ Now, six years later, Obama’s main promise – an affordable health care system to cover everybody – is in shambles and he has shifted his priorities to a ‘war on poverty’, a move seen by the conservatives as another trick intended to widen the scope of the already ‘too powerful central government’.

The Russians, disillusioned with the chaotic ways of Boris Eltsin – on whose reign the country was left to the mercy of a few oligarchs (pun intended) – brought to power an ex KGB operative. Now, 13 years later, his grip on power is almost as comprehensive as it was that enjoyed by the communist leaders while the country still depends on exporting vast amounts of energy from fast dwindling reserves. Meanwhile its neighbors see Russia as a less scary but no less spiteful version of the old USSR.

What is to be done?

A couple of days ago I took a cab, in Bucharest. The driver, fed up with the constant bickering between the Romanian political leaders, ejaculated: ‘What we need is a dictatorship. A honest guy, preferable from the military, that will clean up this mess!’. While not very common this belief – that current problems could be solved by a ‘honest and benevolent’ dictator, a “Tatuca” (Father in Romanian) – is spreading again. In fact this is exactly how Putin acceded to power in Russia.

Last night I happened to ‘stumble’ on Donald Trump speaking to CNN’s Piers Morgan. ‘What we need is more leadership. We need someone to take the bull by the horns!’ (Unfortunately the clip posted by CNN on the Youtube starts exactly after Trump had finished speaking about ‘leadership’ but you can still read the caption about the ‘bull’s horns’. Still, it is worth watching, you’ll find out about how popular Donald Trump is among the restaurant owners).

It seems that finally the Russians, the Americans and the Romanians have reached common ground.

But would this be a wise thing to do?

To me it seems obvious that while the empires/dictatorships fell/failed rather sooner than later a more stable form of running things is true democracy. After all history provides plenty examples of how peoples who organized themselves based  on mutual respect fared a lot better than those who let themselves to be bullied around. One caveat though, modern democracy seems less and less based on respect and honest efforts to find the common ground and more on tricks performed with the intent to manipulate the masses.

So what will you have, authoritarianism, demagoguery or mutual respect?

PS.
I asked the cabbie ‘OK, but how to you find the right guy for the job?’
I left him scratching his head in search for an answer.

Tags , , , , , ,
Categories politics, Psychology, yes but

Semnificatiile cumparaturilor facute de Presedinte.

December 10, 2013 //
0

Image

Dupa cum ne-a obisnuit, atunci cand se ingroasa treaba si Basescu simte nevoia sa se adreseze direct poporului avem parte de o vizita prezidentiala la mall unde, ca din intamplare, se gaseste si cate un reporter – sau mai multi.

De data asta presedintele ne-a atras atentia ca “Uite, pâinea nu s-a ieftinit, uite, îţi arăt pe etichetă, citeşte şi tu: 2,50 aceeaşi pâine, acelaşi preţ. Şi înainte şi acum” Vorbea despre ieftinirea ce ar fi trebuit sa se intample dupa micsorarea TVA-ului. Apropo, nu stiu de unde isi cumpara el painea dar cea pe care o cumpar eu chiar s-a ieftinit. Sa treceam peste asta…

Bine, si care e treaba, ‘de ce ar trebui sa citesc eu toate aiurelile astea?’

Trebuie sa marturisesc ca aceasta escapada prezidentiala mi-ar fi scapat cu totul daca Stanciugelu Stefan n-ar fi postat pe FB: “Tehnica de manipulare “Al nostru, dintre noi, pentru noi”: UN PREȘEDINTE LA PORTBAGAJUL MAȘINII IEFTINE, ÎN PARCARE DE SUPERMARKET
A văzut-o cineva pe Angela Merkel dând interviuri la portbagajul mașinii? Sau un alt Președinte pământean dând interviuri în parcări de supermarket?
Băsescu repetă aceleași tehnici de manipulare fără să îi spună cineva ca, în contexte diferite, ele dau rezultate diferite, uneori, chiar opuse…?”

Ideea fiind ca mai demult Basescu avea o alta imagine in ochii poporului, ca aceasta ar fi fost profund afectata de proaspata achizitie funciara a presedintelui si ca oamenii nu il mai percep la fel acum, de cand a devenit ‘mosier’. Pe cale de consecinta tehnica de manipulare ‘al nostru, dintre noi, pentru noi’ nu s-ar mai potrivi si ca rezultatele manevrei s-ar putea sa fie chiar contrare.

La inceput am fost oarecum de acord, cu nuanta ca am dat intelesuri diferite gesturilor lui Basescu in functie de ipostaza in care se afla. Pe vremuri, cand era in ofensiva, miscarea avea ca tel cresterea popularitatii sale pe cand acum ar fi fost destinata sa ii fidelizeze pe adeptii pe care ii mai are, manevra tipica situatiei in care mai toti credem ca se afla Basescu – lupta de ariergarda.

Dar daca nu e chiar asa?
Din cate tin eu minte Basescu a mai comis o nefacuta: si-a dat singur casa din Mihaileanu. Nici atunci nu a fost o fapta ilegala ci doar imorala – cum se pare ca este si asta cu creditul de un milion, cel putin actiunile familiei Basescu. Imorala rau si cu toate astea scandalul de atunci nu l-a incurcat prea tare in cursa electorala, pe care a castigat-o detasat in fata lui Nastase – cel care avea deja 4 case.

Sa fi inteles Basescu mai bine decat noi toti profilul psihologic al alegatorului roman? Sa isi fi dat el seama ca romanul inca ii admira pe oamenii in stare ‘sa se descurce’?
Nu cumva suntem cativa ‘fraieri’ care comitem de zor “eroarea fundamentala de atribuire”? Cei ce vor sa afle in amanunt despre cei vorba au la dispozitie linkul asa ca voi fi foarte scurt. Eroarea asta consta in tendinta celui care o comite de a arunca – atunci cand nu exista probe clare – vina pentru situatia in care se afla el insusi pe spinarea celor din jurul sau si in tendinta de a atribui celui care se afla intr-o situatie neplacuta responsabilitatea pentru acea situatie.
In cazul nostru noi ii atribuim lui Basescu atat vina pentru situatia in care ne aflam noi cat si pentru situatia in care credem noi ca se afla el.

Dar cum a iesit Basescu presedinte in 2008? Nu cumva l-am ales noi? Se pare ca nu ne-a deranjat prea tare afacerea Mihaileanu… Pai si atunci Basescu ce sa inteleaga?

Si inca ceva. Noi, ‘idealistii’ care insistam ca moralitatea are un rol fundamental in buna functionare a oricarei societati, se pare ca nu am inteles in 1991ca Iliescu si Roman s-or fi certat pe motive ideologice sau personale dar ca partidul, FSN-ul de atunci, s-a spart pe motive de ciolan. Pur si simplu erau prea multi si nu le ajungea tuturor asa  ca unii s-au incolonat in spatele lui Iliescu iar ceilalti l-au ‘sprijinit’, cel putin pe moment, pe Roman. Iar ulterior, cand Roman s-a aratat a fi prea moale, pe Basescu.
Bineinteles ca nu am de unde sa stiu daca alegatorii au gandit in felul asta, cert este ca atat cei care au votat PDSR-ul lui Iliescu cat si cei care au preferat FSN-ul lui Roman nu au avut nici o problema in a vota cu urmasii unui partid-stat sau mai degraba cu urmasii unui stat-partid. Poate ca cei mai tineri nu stiu iar contemporanii mei au uitat deja dar realitatea este ca Frontul Unitatii Nationale a aparut in decembrie 1989 ca organizatie revolutionara care a preluat functiile statului si abia apoi, chiar in perioada in care exercita autoritatea de stat in Romania, s-a transformat in partid politic. Intrebat cu privire la moralitatea, din nou acest cuvant obsedant, acestor fapte Iliescu a raspuns nonsalant: “Pai daca nu noi, cei care am facut revolutia, atunci cine?” Ce nu intelesese Iliescu atunci – si probabil ca inca nu a facut-o – este ca aproape nimeni nu avea ceva cu persoana lui ci cu modul sfidator in care a ales sa faca politica. El si urmasii sai din ambele jumatati ale FSN-ului istoric.

Revenind la ‘greseala fundamentala de atribuire’ nu cumva Basescu se bazeaza inca pe admiratia pe care prea multi dintre noi o mai au pentru cei in stare ‘sa se descurce’? Iar cand prinde si cate o ocazie perfecta evident ca nu ii va da drumul: cum era sa refuze oportunitatea de a apara populatia de noua acciza pe combustibil?!?
Ca pe el il intereseaza sa reduca cat mai mult fondurile aflate la dispozitia administratiei USL-iste, asta e alta mancare de peste… oamenii se simt aparati de ‘presedintele lor’, cel care dupa ce comite cate o ‘aroganta’ nu ii uita si pe ei, amaratii…

Tags , ,
Categories politics, Psychology, yes but

Lovitura de geniu sau populism pe fata?

December 3, 2013 //
0

Mirel Palada, cel care a lipit de fruntea lui Basescu epitetul de ‘matrafoxat’, ne-a spus aseara un banc cu blonde:

“Un betiv, in tramvai, o tot batea pe o blonda la cap:- Dupa ce ca esti blonda mai esti si urata!
O data, de doua ori, de trei ori…Blonda se facea ca nu aude.
Totusi, dupa a cincisprezecea repetare, nu mai rezista si ii raspunde, cu un imens dispret:
– Esti beat!
– Da, dar mie imi trece!”

Implicatia, ulterior explicitata, era ca Basescu, chiar si atunci cand se trezeste din ‘matrafoxeala’, ramane nepasator fata de destinul si nevoile romanilor.

Am sa dau cateva definitii, personale si oarecum neconventionale:

– Democratie.
Metoda de adoptare a deciziilor in colectiv. Pentru a functiona cu adevarat presupune existenta unui acord, chiar si tacit, cu privire la obiectivele mari/implicite ale grupului, variantele supuse alegerilor referindu-se de fapt doar la caile de atingere a acelor obiective. Daca nu exista un oarecare consens cu privire la obiective, totul se transforma in ‘dictatura gloatei’: multimea debusolata trage caruta dintr-o parte intr-alta a drumului in functie de impulsurile de moment.

– Politica.Arta posibilului. Activitatea facuta in comun de catre membrii unui grup atunci cand incearca sa foloseasca cit mai eficient resursele aflate la indemana grupului pentru a se apropia cat mai mult de obiectivul comun.
Daca adminstrarea treburilor publice ajunge pe mana unor operatori politici, lipsiti nu doar de scrupule ci si de viziune pe termen lung, procupati doar de promovarea propriilor interese, politica degeneraza in politicianism. Manifestarea practica a acestuia poarta numele de populism si este o ‘metastaza’ a marketingului in politica. Actorii politici care practica acest mod de actiune publica nu mai incearca sa adune oamenii in jurul unor idei despre cum ar trebui facute lucrurile ci pur si simplu identifica niste publicuri tinta ca fiind cel mai usor de manipulat si apoi promit exact ce (cred ei ca) vor aceste publicuri sa auda. Cateodata se si tin de cuvant, adica incearca sa isi satisfaca ‘alegatorii’ pentru a-si conserva, sau in masura in care acest lucru este posibil mari, capitalul politic.

Cu adevarat ingrijorator este faptul ca si aici functioneaza legea lui Gresham: “Banii rai ii scot din circulatie pe cei buni!” Odata aparut ‘in piata publica’ populismul devine din ce in ce mai atractiv pentru toate gruparile politice (devenite intre timp grupari de interese), tocmai din cauza aparentei sale eficacitati. Au cazut prada tentatiei si tari cu traditii democratice mult mai puternice decat a noastra, luarile de pozitie impotriva tiganilor si a ‘turismului pentru beneficii sociale’ fiind suficient de elocvente in acest sens.

Si pana la urma cum ramane? Lovitura de geniu sau populism pe fata?
Eu cred ca amandoua la un loc. Ce, populistii n-au si ei dreptul la genii?
Mai ales ca tot ce se intampla acum era absolut previzibil inca de la incheierea ‘pactului de coabitare’. Pentru cineva obisnuit sa isi reconsidere tot timpul pozitia incheierea unui astfel de pact nu reprezinta promisiunea de a respecta niste conditii ci asigurarea ca celalalta parte nu va incalca acele conditii, cel putin la inceput. Iar daca o va face pactul ofera oportunitatea excelenta de a arata cu degetul: “V-am spus eu!”

Tags , , , ,
Categories politics, Psychology, yes but

Matrafoxul ca turnesol politic

November 28, 2013 //
2

Am crescut in Giulestiul anilor ’60 – ’70 asa ca am vazut, si baut, multe.

Am primit repartitie la Filipestii de Padure, intre Campina si Moreni, in anii cei mai nasoi ai comunismului, ’86-’89.
Mancam la cantina fabricii si daca ratam o masa singura sansa mai era circiuma din sat. La alimentara se mai gaseau doar carlige si rafturi metalice. Sa nu va inchipuiti ca la carciuma aveau mancare – snitzelul de parizer era considerat delicatesa dar se gasea foarte rar. Cateva conserve cu tocana de legume, rar de fasole si din cand in cand se milostivea carciumarul de noi: improviza o tocana de cartofi cu slanina adusa de acasa de la el. Deh, eram clienti importanti…ingineri…

Pana fierbeau cartofii gustam si noi, cateodata la insistentele celorlalti musterii care se simteau datori sa ne ‘cinsteasca’, din ce se afla prin rafturile ‘barului’: RDD (rachiu de drojdie), RDV (rachiu de vin) sau, daca eram in bani, INOX. Adica vodca. I se spunea asa pentru ca era ‘curata’ ca inoxul si nu manjita cu tot felul de coloranti ca restul trascaurilor. Iar atunci cand nici una dintre acestea nu erau disponibile, nici macar bautura nu se gasea tot timpul, ne multumeam cu matrafox. Adica alcool etilic de contrabanda amestecat cu apa si cu sirop de mure. De unde provenea alcoolul…nu interesa pe nimeni pentru ca era ieftin. Stiam ca era sigur pentru ca bea si circiumarul. De ce era amestecat tocmai cu sirop de mure? Probabil ca n-o sa stiu niciodata!

Ce mi-a venit sa povestesc toate astea? Simplu. Matrafoxul ala era destul de dulce ca sa nu-i simti taria si baietii se imbatau crita. Cum noi ajungeam mai tarziu – ei veneau direct de la fabrica, noi treceam intai pe la camin sa ne spalam un pic, pentru noi era in drum, pe ei nu-i mai lasau nevestele – ei aveau doua-trei pahare avans. Si gura deja sloboda. Uite asa am aflat tot felul de chestii, care mai de care mai confidentiale dar care ne interesa … de loc. Mi s-a reconfirmat totusi ca bautura poate fi un bun prilej pentru a mai afla ceva.

Si iata ca la 25 de ani dupa acele intamplari matrafoxul isi face o intrare triumfala pe scena politica romaneasca, adus acolo chiar de purtatorul de cuvant al guvernului. Altii ar spune ca ‘baut de presedinte’…Ma rog…

Ce semnificatie sa aibe toata aceasta intamplare?

Conspirationistii vor spune ca Mirel Palada, sociolog de meserie si – sub pseudonimul Turambar – scriitor de talent face parte din corul de denigratori ai presedintelui.
Fetele mari vor sustine ca nu se cade ca un purtator de cuvant al guvernului sa se refere in felul acesta la ‘seful statului’ (?!?, nu exista asa ceva in Constitutia Romaniei!).
Obsedatii de amanunte vor spune ca Palada a asociat matrafoxul cu presedintele doar pe Facebook, nu ‘in public’ si nici ‘la o ora de maxima audienta’ si ca abia ‘presa’ a facut mare caz din toata aceasta tarasenie…probabil ca mai degraba in cautare de rating decat de dragul de a aduce informatii pertinente in fata publicului…

Eu prefer sa vad fenomenul in ansamblul sau. Traim intr-o tara in care:
– cel putin o parte din public se amuza si este de acord atunci cand despre presedinte se spune ca ‘era matrafoxat’;
– in care purtatorul de cuvant al guvernului este atat de disperat/scarbit de ce se intampla in jurul lui – iar noi putem doar sa banuim cam care or fi acele lucruri – incat rabufneste in felul acesta;
– sau, ipoteza contrara, in care purtatorul de cuvant al guvernului se preteaza sa faca un joc atat de murdar…(nu cred ca aceasta ipoteza ar avea vreo sansa de confirmare, am enumerat-o doar de dragul demonstratiei)
– iar cealalta parte a publicului a dat un al doilea mandat si a votat impotriva demiterii unui presedinte care… completati voi, n-are rost sa continui.

Acum intelegeti de ce mi-e mie frica?
In atmosfera asta de suspiciune dusa la extrem si de lipsa totala de consideratie pentru ‘celalalt’ nu se poate construi nimic. Iar daca nu ne apucam odata de treaba ne va prinde ‘iarna vrajbei noastre’ fara acoperis deasupra capului!

2023
Pentru cei care nu tin minte ce s-a intamplat atunci, recomand Google.
Basescu, matrafox, Palada. Si veti afla!
Ca de atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Nimic in bine…

Tags , ,
Categories politics, Psychology, yes but

Saramura de pui cu salmonella.

October 30, 2013 //
2

Nici voi nu stiati de saramura de pui? E delicioasa. Si un truc pentru cei carora le place aroma de ardei iute dar nu le prieste iuteala lor (capsiceina): folositi ardei mici, intregi si doar putin crestati pe lung. Aroma va iesi prin crestatura dar iuteala nu. Ii puteti pune la prajit, in uleiul incins, sau chiar la fiert. II tineti un pic si ii scoateti. Pe masura ce veti capata experienta veti reusi sa ‘reglati’ dupa gustul vostru cantitatea de aroma si de iuteala.

Sa revenim. Reteta asta e una dintre nenumaratele exemple despre capacitatea romanului de a face din rahat bici. Are pofta de saramura dar n-are peste? Nu-i nimic. Ia tabla pe care face de obicei saramura de crap, pune niste sare pe ea si face o saramura de pui. Cum nu spalase prea bine tabla ‘de data trecuta’ mancarea are si ceva aroma de peste, numai bine!

Partea proasta e ca exact genul asta de fuserleala ne-a adus in situatia in care suntem. Nu-i nimic, toata discutia asta depre saramura mi-a sugerat si solutia: “Pestele de la cap se-mpute si se curata de la coada!

Si unde mai pui ca dinspre cap ni s-a transmis deja semnalul, inca din 2011: ““Să ieşim din ipocrizie. Dacă există corupţie, singur statul nu poate fi corupt, are un partener. Statul nu poate fi singur neperformant. Are un partener şi acesta este economia privată”, a susţinut preşedintele Băsescu. El a subliniat că asumarea responsabilităţii trebuie făcută de ambele părţi.” Cu alte cuvinte ‘privatii’ ar trebui sa inteleaga o data pentru totdeauna ca ‘mita’ poate rezolva o problema de moment numai ca pe termen lung coruptia duce la deteriorarea grava a intregului climat economic si social. Cu alte cuvinte cei care dau mita isi taie, la propriu, creanga de sub picioare. Pe de alta parte tot din spusele lui Basescu rezulta la fel de clar ca si ‘statul’ trebuie sa faca curatenie in ograda sa. Si asta n-ar trebui sa fie prea complicat. Statul este format din oameni asa ca si acestia sunt potential capabili sa inteleaga ca a accepta mita sau a inchide ochii inseamna de fapt a otravi economia si a deteriora sansele noastre, ale tuturor, de a trai mai bine. Si nu doar pe ale noastre ci si pe cele ale copiilor nostri.

Noi, alegatori disciplinati, ne-am conformat. USL a primit 70% din voturi atat pentru promisiunile sale ca vor actiona complet diferit de ceea ce s-a intamplat pana acum in politica romaneasca cat si pentru faptul ca in frunte s-au aflat niste oameni relativ noi, fara tinichele de coada.

Rezultatul?
Cifrele din 2011 spun ca Romania avea cele mai mari pierderi de venit, raportat la PIB, din cauza necolectarii eficiente a TVA-ului: 7.86% adica 10.3 miliarde de euro. Doar din TVA!
Sa remarcam ca atunci cand se construieste bugetul nu se iau in calcul cifrele teoretice – cit ar trebui sa se colecteze daca toata lumea ar plati corect toate darile – ci aceasta suma se corecteaza cu coeficientul realizarilor din anii trecuti.
S-a imbunatatit ceva, acum cu schimbarea asta generala de atitudine materializata prin scorul electoral de 70% pe care l-a realizat USL-ul?
NU! Tocmai s-a incheiat o rectificare bugetara conform careia veniturile previzionate au fost scazute cu 3.4 miliarde de lei. Si, sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza daca acest lucru se datoreaza evaziunii, lipsei de diligenta a ANAF-ului sau daca responsabilitatea este impartita intre stat si privati. Cert este ca nici una dintre parti nu si-a facut treaba ca lumea, nu si-a respectat promisiunea, facuta in cabina de vot si asumata prin acceptarea demnitatilor, ca se va schimba ceva.

Ce aflam in schimb?
Ca o procuroare si un senator sunt banuiti de coruptie.  Pierderile potentiale la buget? 50 milioane de euro. Asta doar in ultimele doua zile. Mai demult a fost Hidroelectrica, asfaltangii… Pai n-are Basescu dreptate cand spune ca nu se poate coruptie ‘de unul singur’?

Partea proasta este ca situatia a inceput sa se imputa. La propriu:

” “SC Avicola Călăraşi SA a livrat cantităţi de came de pui alterată şi către magazinele din lanţul Selgros, aspect constatat de Olteanu George, responsabil în cadrul Selgros Cash&Carry SRL Braşov, respectiv pulpele de pui recepţionate în data de 11.09.2013 prezentau un miros rânced, închis, iar, în paleţii de marfă au fost identificate produse mâncate şi excremente de rozătoare (o situaţie similară a fost identificată şi într-un magazin Selgros din Cluj – Napoca.”

ANSVSA zice ca n-a gasit Salmonella dar confirma ca Selgros intr-adevar ar fi refuzat niste cantitati de carne. Intr-un fel chestia asta e o dezvoltare fireasca, dupa ce a devenit o obisnuinta ca marfa sa fie ascunsa de fisc de ce sa nu o ascundem si de ‘Sanepid’?

Pana cand?

Si mai e o chestie! USL a promis sa mentina ‘cota unica’. Eu inteleg prin asta o fiscalitatea cat mai mica. Nu absurd de mica, de exemplu mi se pare de bun simt ca parcarile si piscinele sa fie impozitate, ba chiar sunt de acord si cu CAS-ul pe chirii.
Totusi sa te gandesti la marirea cotei unice in loc sa rezolvi problema colectarii in conditiile in care un senator de-al tau e banuit de frauda fiscala mi se pare cam mult: “Ponta si Dragnea ii trimit pe liberali sa caute bani daca nu vor majorarea cotei unice!”

Judecand la rece si vazand atmosfera asta de mistouri reciproce de ce ar accepta contribuabilul cinstit sa plateasca impozite mai mari? Ca sa fie acoperite golurile lasate de cei care nu platesc?
Mai departe, de ce ar plati vre-un contribuabil (cinstit sau necinstit) impozite? Ca sa aiba coruptii de unde fura, dupa mecanismul descris de Basescu?

N-ar fi totusi cazul sa ne vina mintea la cap si sa revenim, cu totii, cu picioarele pe pamant? Inainte de a ajunge in situatia Greciei?
Sa fie oare un semn bun ca din ce in ce mai multe scandaluri ajung la suprafata? Sa se fi saturat oare lumea de gunoaiele adunate pe sub presuri? N-ar fi rau!

Tags , , ,
Categories Economy, politics, Psychology
Newer Entries »