I don’t particularly like to contradict other people but it’s exactly the fact that he didn’t see himself as being one that transforms him into one of my heroes.
May his gentle soul rest in peace.
Ma bantuie de ceva vreme ideea unui articol despre ce rol mai are religia in viata ‘omului modern’.
Cel de acum este doar un ‘amuse-gueule’ starnit de o intamplare povestita de Simona Tache in Jurnalul ei Roz de Cazarma:
“Bunicile neortodoxe nu se mantuiesc…”
Cuvantul ‘Religie’ vine de la latinescul ‘reliegare’, care inseamna ‘a fi conectat la’/’legat cu’.
Mai pe romaneste fiecare credinta religioasa este, in realitate, doar un bagaj cultural (adica acumulat in timp) care l-a ajutat pe posesorul sau (comunitatea care are grija de el) sa supravietuiasca incercarilor la care a fost supus. Tocmai de aceea respectivele comunitati au, in general, respect fata de acel bagaj – chiar daca li se pare, cateodata cel putin, destul de greu de purtat.
OK, OK, ‘bagaj cultural’, ‘supravietuire’…ce legatura au toate astea cu ‘a fi conectat la’ ?!?
Simplu.
O comunitate umana este un grup structurat de oameni care traieste intr-un anume spatiu, corect?
Ori pentru ca asa ceva sa supravietuiasca, adica sa continue sa existe, inseamna ca acel grup de oameni trebuie sa fie in stare sa-si pastreze/adapteze structura la schimbarile aparute in respectivul mediu/spatiu.
Adica omenii, constituentii acelui grup, sa fie in stare sa formeze/pastreze/adapteze legaturi (reguli de interactiune) intre ei si, in acelasi timp, sa stabileasca/pastreze/adapteze o interactiune functionala cu mediul/spatiul in care traieste comunitatea respectiva.
Daca oamenii s-ar certa/fura tot timpul intre ei comunitatea s-ar destrama foarte repede iar indivizii ar ajunge sa traiasca mizerabil chiar daca toate astea s-ar intampla in mijlocul celui mai fertil/mirific loc de pe Pamant.
Pe de alta parte, daca cea mai unita comunitate din lume ar fi, ca prin minune, transferata intr-un Paradis extraterestru despre care n-ar avea nici o informatie membrii acelei comunitati ar avea serioase probleme in a determina ce sa bea si sa manance inainte de a muri cu totii de foame si de sete. Asta ca sa nu mai spun ca s-ar putea sa le fie si frica sa respire daca aerul din jurul lor ar fi o ceata roz, de pilda, iar astrul de pe cer ar fi de culoare …verde. De fapt sunt convins ca marea majoritate dintre membrii acelei comunitati ar innebuni instantaneu.
Pai si atunci sa nu te miri cum de niste seturi de informatii/obiceiuri/traditii indelung selectionate in timp (comunitatile respective au supravietuit, nu?) si care au avut ca scop/obiect sa reprezinte un liant in interiorul acelor comunitati precum si legatura dintre acele comunitati si habitatul lor au ajuns sa constituie subiect de disputa aprinsa (cateodata chiar armata) atat in interiorul comunitatilor, intre comunitati cat si intre comunitati si mediul lor inconjurator?
Nu ma credeti?
Ati auzit de razboaiele religioase dintre catolicii si reformatii francezi? Dar de razboiul civil din Irlanda de Nord?
Dar de faptul ca cel mai mare dusman al Iranului este de fapt Arabia Saudita? (Unii sunt musulmani shiiti iar ceilalti suniti)
Iar povestea locuitorilor din Insula Pastelui e intr-adevar incredibila. Navigatori excelenti au colonizat insula venind dinspre Oceania. Pe vremea aceea insula era acoperita de paduri. Material excelent, atat pentru constructia de nave cat si pentru transportul imenselor statui pe care au inceput sa le construiasca. (Aproape toate civilizatiile, cand ajung la apogeu, incep sa se plictiseasca si sa construiasca chestii imense si la limita posibilitatilor lor tehnologice. Monumentul de la Stonehenge, piramidele egiptene, catedralele vest europene, zgarie-norii cu care ne laudam de vreo 70 de ani incoace …) Si au taiat padurile alea atat de repede incat nici macar nu au reusit sa termine toate statuile. Si pentru ca nu mai aveau din ce sa-si faca nici macar o barca au inceput sa moara de foame – nu puteau sa pescuiasca de pe mal – si sa se razboiasca intre ei. Cind au fost descoperiti de europeni, la vreo cateva sute de ani dupa ce taiasera ultimul copac, traiau atat de primitiv incat europenii au crezut ca statuile alea fusesera ridicate de altcineva…
Fac o paranteza. Se pare ca teoria asta, lansata de Jared Diamond in 1995 (si reeditata in 2011, http://www.amazon.com/Collapse-Societies-Succeed-Revised-Edition/dp/0143117009) nu este in intregime corecta. Cica oamenii ar fi avut o contributie dubla la respectiva despadurire, in afara de faptul ca au taiat copacii direct au mai adus cu sine, atunci cand au colonizat insula, niste sobolani care ar intensificat fenomenul. Nici nu mai conteaza daca acei sobolani au fost adusi din greseala – cam greu pe genul de pirogi de care le foloseau acestia – sau ca animale crescute pentru carne. Cert este ca interventia omului, intentionata sau nu, a fost cea care a rupt niste legaturi/echilibre care supravietuisera timp de milenii. http://www.americanscientist.org/issues/pub/rethinking-the-fall-of-easter-island/4.
Si acum?
Mai cautam pretexte pentru ‘divide et impera’ sau intelegem in sfarsit ca ‘unirea (cooperarea pe baza de respect reciproc) face puterea’?
Am fost in concediu.
La intoarcere am ‘sarit’ in media sa vad ce s-a mai intamplat.
Bucurandu-ma de privilegiul de a fi ‘prieten FB’ cu Mirel Palada de dinainte ca domnia-sa sa devina purtator de cuvant al Guvernului sunt la curent cu stilul sau destul de colorat si cu relativa lejeritate cu care isi permite sa atentioneze ‘o anumita parte a presei’ atunci cand aceasta sare calul.
Acesta este momentul in care trebuie sa precizez trei lucruri.
– Nu am aceleasi optiuni politice ca Mirel Palada.
– Nu il cunosc personal.
– Initial acest blog a fost gandit ca un spatiu in care sa atrag atentia tocmai asupra exagerarilor aparute in presa, de unde si numele sau, Nici chiar asa.
De dimineata, in masina, auzisem la RFI ceva despre ‘purcelusi anti-guvernamentali executati electric’. Sincer sa fiu chiar ma gandisem la cat de tare trebuia sa fi fost de suparat Mirel Palada ca sa ajunga la astfel de formulari ‘dure’, scriitura sa semanand mai degraba cu o scrima eleganta (chiar daca uneori vitriolanta) decat cu un baraj de artilerie.
Ca sa aflu ca ‘executia electrica’ se referea de fapt la blocarea accesului respectivilor pe pagina sa de FB… Halal…
Si pe urma de mai miram de ce singura presa care mai trage ceva tiraje reale, adica cumparate/culese de prin metrou pentru a fi citite, este cea de scandal.
Tot invartindu-ma prin spatiul media am mai aflat si ca “Antonescu, supărat: Nu îl susţin pe Iohannis!”
Hait! Ce l-o mai fi apucat si pe asta?!?
Nu l-a apucat nimic, in realitate a spus doar ca:
O oarecare suparare este evidenta dar situatia nu are mare legatura cu ceea ce rezulta din titlu….
Intr-un comunicat al Clubului Roman de Presa se spune “Apreciez că prezentarea de scuze publice …. este un gest necesar, care ar semnifica întoarcerea spre o dorită normalitate.”
“Apreciez” si eu ca aceasta este una dintre putinele afirmatii pe de-antregul corecte care au aparut in ultima vreme in media romaneasca.
Domnul Palada sa isi ceara scuze pentru licentele de limbaj la care poate ca ar fi fost cazul sa renunte, temporar, in perioada in care ‘functioneaza’ ca purtator de cuvant al Guvernului iar cea mai mare parte a presei sa isi ceara scuze pentru modul cel putin ‘bulevardier’ in care abordeaza chiar si cele mai importante subiecte.
“At this point, it seems like our electronics are out to kill us because a doctor is warning rabid texters of a new condition called “text neck.” “ according to an article recently published by Gizmodo
Anyway the writer has a funny sense of humor: ‘…our electronics are out to kill us because a doctor is warning rabid texters of a new condition…’?!?
Am I to understand that ‘our electronics’ got mad at us because of the good doctor’s warning and this might constitute the reason for which “… our electronics are out to kill us…”? And it’s ‘the health craze’ that’s going to injure us, not our bad habits, eh?
Oh boy….
Acu’ douazeci de ani urmaream la Telejurnal reportajele despre razboiul din Bosnia si ma intrebam ca prostul: “Da’ oare cine repara drumurile pe acolo? Sunt in plin razboi si nu vezi o groapa!”
Anul trecut am trecut pe acolo in drum spre Muntenegru. Inca nu reparasera toate casele dar drumurile erau tot netede ca-n palma. La un moment, din cauza ca reparau un pod, deviasera traficul pe niste drumuri secundare, destul de inguste pentru gustul nostru, si abia acolo am intalnit cateva denivelari. Undeva in creierii muntilor.
Cand m-am intors am dat o raita pe Transfagarasan. Cu toate ca era, in mod evident, reparat de curand tot era sa-mi rup masina. Pe partea sudica. Oare de ce partea dinspre nord are tot timpul asfaltul neted iar cea din sud e mai cariata decat maselele unui mos betiv?
Anul asta m-am dus in Grecia. Acolo mai gasesti cate o portiune de asfalt mai peticit. Pe ‘ulitele’ dintre case. In rest parca atunci au turnat asfaltul.
La intoarcere m-am pierdut prin Bulgaria. Ce-i al lor i-al lor. Stau destul de prost cu semnalizarea – au deschis un punct nou de vama cu Grecia si la intoarcere n-au pus bine semnele. Sau poate ca sunt eu mai nepriceput in ale orientarii turistice? In orice caz iar am ajuns pe niste ratacanii cu o singura banda prin mijlocul padurii la cel putin 20 de km de nicaieri. Ce credeti ca am gasit acolo? Singurele gropi pe care le-am vazut in toata Bulgaria?
In schimb atunci cand ajungi pe partea romaneasca a Podului Prieteniei ti se pare ca ai ajuns in transee… Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca pe ditamai drumul pe patru benzi de la Giurgiu la Bucuresti e la un moment dat un pod care pare acoperit cu tabla ondulata, nu cu asfalt.
Si ca sa fie tacamul complet mi-am luat socrii la plimbare prin muntii Suhardului. La intoarcere ne-a apucat ploaia. Nimic neobisnuit la munte, nu? Tocmai treceam prin Rodna. Comuna mare, ‘cuprinsa’! Judecand dupa cum arata casele pare a fi locuita de oameni gospodari… Cine stie, poate c-oi fi avut eu ghinion. Chiar in fata bisericii ‘astepta’ o groapa. Noroc ca era ‘in localitate’ si mergeam incet. N-am vazut cat de adanca era – din cauza ‘apei de pe carosabil’ – dar zdruncinatura a fost atat de zdravana incat s-a resetat ‘kilometrajul’. (Ala pe care il poti da la zero apasand pe butonul din bord, nu cel ‘mare’. As fi vrut eu…)
M-am inapoiat catre Bucuresti pe ‘autostrada’ A1. La ducere fusese cum fusese. La intoarcere a fost de groaza. De parca n-ar fi ambele sensuri pe aceiasi sosea. Ultimii patruzeci de kilometri sunt mai degraba montagne-russe decat autostrada. Dai din groapa-n groapa si cand te plictiseti de gropi ajungi in sleauri. Cand treci de pe o banda pe alta masina se clatina ca o barca pe valuri.
O fi bine, domnilor care guvernati/ati guvernat?
Theoretically parties exist to coagulate as many diverse ‘interests’ and initiatives as possible and represent them on the political stage.
At some point all this has morphed into what we have now, when parties fight one another as if they were enemies, not interdependent limbs of the same social organism, “the people”.
This is ‘a fine example’ of the end-result:
“Committee Democrats have spent more than five years working on a report about the C.I.A.’s detention and interrogation program during the Bush administration, which employed brutal interrogation methods like waterboarding. Parts of that report, which concluded that the techniques yielded little valuable information and that C.I.A. officials consistently misled the White House and Congress about the efficacy of the techniques, are expected to be made public some time this month. Committee Republicans withdrew from the investigation, saying that it was a partisan smear and without credibility because it was based solely on documents and that there were no plans to interview C.I.A. officers who ran the program.”
(In fact it’s not the entire CIA that spied on the Senate, just a few concerned individuals who were embroiled in the mess. Why did they accept/performed their roles in the first place … that’s another question… And why does the media present this situation as if the entire CIA is to be blamed is another… Afterall ‘waterboarding’ was a political decision that has to be assumed as such. Puting the whole blame on the shoulders of the ‘people in the field’ is pure cowardry. They might not be angels but…)
Inquiry by C.I.A. Affirms It Spied on Senate Panel
Citesc astazi dimineata doua articole din Ziarul Financiar. (Recunosc ca nu prea mai citesc presa, si cu atat mai putin articolele de opinie)
Mai intai “Eu cred in Romania pentru lucrurile pe care le poti face aici” si apoi “Generatia care a facut bani din dezastrul demografic si secarea Romaniei”.
Din primul aflu de ce unii dintre antreprenorii de top ai Romaniei nu au parasit-o (cel putin nu inca) si cam ce ar trebui facut pentru ca din ce in ce mai multi antreprenori sa isi incerce ‘puterile’ aici si nu aiurea iar cel de al doilea imi confirma impresia ca exista o suma de indivizi care au identificat si exploatat extrem de eficient, in Romania, niste oportunitati extrem de favorabile.
La prima vedere am putea spune ca amandoua articolele sunt despre acelasi lucru – oportunitatile din Romania, iar ca singura diferenta dintre ele ar fi ca primul incearca sa sondeze viitorul iar cel de al doilea se uita catre trecut.
Totusi, daca ne uitam mai bine, vom intelege ca autorul celor doua articole, Cristian Hostiuc, a inteles pe deplin si incearca sa ne avertizeze si pe noi – inainte de a fi prea tarziu – ca daca mai continuam asa se va alege praful de tot si de toate.
De fapt in nici unul dintre articole nu este vorba despre ‘resurse’ sau despre ‘oportunitati’ ci despre modul in care acestea sunt utilizate si despre responsabilitatea fiecaruia dintre noi.
De fapt pe nimeni nu intereseaza/n-ar trebui sa intereseze ca o intrega generatie de ‘fosti’ si de ‘conectati’ s-au imbogatit imediat dupa ‘Revolutie’. In schimb, si indiferent daca ne intereseaza sau nu, soarta fiecaruia dintre noi este influentata intr-un mod hotarator de modul in care acestia s-au imbogatit. Nu este acelasi lucru sa construiesti ceva nou si sa te imbogatesti exploatand acel ceva – vedeti ce frumos suna ‘a exploata’ in acest context? – sau sa distrugi ceva ce functiona de bine, de rau, si sa te imbogatesti vanzand fiarele vechi obtinute in urma demolarii.
Hostiuc ne mai avertizeaza ceva. Ca daca o tinem tot asa, daca aplicam generatiei urmatoare metoda pe care Stefan cel Mare o aplica invadatorilor – cea a fantanilor otravite si a pamantului parjolit, vom constata ca tot ce am reusit sa facem este sa ne taiem singuri craca de sub picioare.
Drama comunismului era ca aveam ceva bani in buzunare dar nu aveam ce sa facem cu ei iar drama capitalismului este ca magazinele sunt pline de marfa dar nu mai avem noi bani sa cumparam tot ce ne dorim.
“Guvernatorul BNR Mugur Isărescu îşi punea problema, în public, acum vreo doi ani, cine o să-i plătească lui pensia, uitându-se la generaţia care vine din spate.” Cred ca problema reala a lui “Isarescu” si a colegilor sai de generatie va fi ca in pofida tonelor de bani pe care le vor fi acumulat nu vor avea pe cineva suficient de apropiat incat sa ‘ii stearga la fund’ atunci cand nu vor mai putea face singuri acest lucru.
O sa imi spuneti ca daca ai suficient de multi bani vei reusi intotdeauna sa angajezi pe cineva sa munceasca in locul tau. Da, cu conditia ca banii aceia sa mai valoreze ceva.Adica ca acel ce ii primeste in schimbul muncii sale sa aiba ce sa faca cu acei bani.
Se spune ca gelozia este o manifestare a instinctului de conservare a speciei, a dorintei individului de a-si transmite genele catre generatia urmatoare.
Eu as spune ca este doar o manifestare instinctuala. Cu alte cuvinte ‘naturala’ la un nivel ‘primordial’.
Iar faptul ca este ‘naturala’ nu o face neaparat dezirabila … sunt multe lucruri pe care stramosii nostrii le considerau a fi naturale dar care nu mai reprezinta ‘avantaje competitive’ in zilele noastre, ba chiar dimpotriva.
Cum ar fi mamele de 12 ani sau diferente enorme de varsta intre sot (cateodata un bosorog bogat) si sotia luata (cateodata aproape pe sus) pentru a ‘improspata’ sangele (degradat prin ‘inbreeding’) al familiei ‘aristocratice’.
Cam asa si cu gelozia asta… in zilele noastre este mai degraba o manifestare de neputinta decat de de orice altceva, instinct de conservare a individului versus instinct de conservare a speciei.
Din cate am observat eu gelozia se manifesta de obicei la cei care nu reusesc sa tina pasul cu partenerul de cuplu SI care se simt amenintati de succesele acestuia, semn ca acel cuplu s-a intemeiat initial ca o ‘alianta’ intre doua persoane care aveau printre teluri o puternica dorinta de a parveni si mai putin ca o uniune intre doi parteneri care mai presus de orice se respecta intre ei…



