Archives for category: Pamflet

Image

Am primit fotografia asta pe mail, ca parte a unui PPS despre bulevardele din Bucuresti.
Mi-a adus aminte de bancul ala despre sapatorii de la metrou:

La sfarsitul unei conventii a constructorilor de tunele pentru metrou se aduna baietii la o bere.
Dupa bere o dau pe whiskey si apoi incep sa se laude.

Englezul: cand am sapat tunelul ala nou catre …am gasit un cablu telefonic din 1892. Va dati seama de cand aveam noi telefonie la Londra?
Francezul: cand am facut extinderea de la statia din … am gasit un cablu de telegraf din 1870!
Neamtul: Noi tocmai am gasit o bucata de cablu optic care avea deja 4o ani.

Romanul, care asteptase linistit sa-i vina randul dar care nu prea avea saracul ce sa spuna, are la un moment dat o sclipire de geniu:
Bai, noi am sapat nu stiu cate tunele prin Bucuresti, atat pentru metrou cat si ca sa aiba Ceausescu pe unde sa fuga, da’ n-am gasit nici un fel de cablu. Nici de telefon, nici de telegraf si nici macar vre-unul de date. Noi am avut wireless din-totdeauna.

Tot asa cum am avut ambulante auto in razboiul de independenta.

Image

A couple of days ago I stumbled upon a link from Upworthy about an al Jazeera interview with a legislator who is pushing an antiabortion bill. Since the story was nicely packaged I followed the link.

Rachel Maddow/MSNBC resuming what happened in the interview before the question that started all this:

“He tells al Jazeera that what he really wants is for there to be no legal abortion at all in Ohio except to save a woman’s life.”

And now we get to see an excerpt from that interview:
“- Reporter: What do you think makes a woman want to have an abortion?
– State Rep. Jim Buchy: Well, there’s probably a lot of… I’m not a woman, so I… I’m thinking, if I’m a woman, why would I want to get a… Some of it has to do with economics. A lot of it has to do with economics. I don’t know, it’s a question I’ve never even thought about.”

As an ethnic Romanian who lived for 20 years in a country were women were sometimes left to die at the orders of the secret police if they had tried to induce abortions on themselves and doctors were regularly sent to prison if they dared perform one outside the extremely narrow limits of the (communist) law I shared the link on my FB wall.

I received this very pertinent and absolutely logical comment:

“Somebody proposes we have a law that prohibits individuals killing other individuals… unless in self-defense. Someone asks somebody – Why would someone want to kill somebody? I never thought about why someone would want to kill somebody… he just forgot to add that that has little to do with the proposed ordinance … which seeks to protect life! Now why would one want to protect life… the answer is self evident!”

And this was my answer:

“(Dear friend) from the point of view that ‘life has to be preserved, no matter what’ you are, of course, right. All that is left for us to do is to settle among ourselves the exact moment when an embryo becomes life.
I’m afraid though that all this is about something different. Not more important than (individual) human life, just different.
About how others get to determine what happens to/with US based on THEIR convictions.

‘I don’t really care about what makes a woman wish to have an abortion, I just say she shouldn’t have any opportunity to do such a thing’.”

“Tu ce planuri ai vara asta? Venim cu tine :)”

Am gasit mesajul asta in mail. Ma uit sa vad de la cine si hopa surpriza:

“eMAG.ro <oferte@newsletter.emag.ro> Unsubscribe”

N-am ce face, deschid mesajul si ma trezesc cu astia 4 in casa:

Image

Pe bune ma? Nu ca tipii n-ar fi simpatici, dar parca nici chiar asa…

In orice caz solutia e simpla.

Daca nu v-ati prins inca uitati-va la paragraful urmator:

“eMAG.ro <oferte@newsletter.emag.ro> Unsubscribe

Eh?!? Se poate spune ca si-au facut-o cu mana lor, nu?
(A, nu ca au pus ‘butonul’ de unsubscribe ci pentru ca trimit reclame din astea extrem de agresive!)

 

 

 

Image

 

“Numeroşi comentatori, scriitori, eseişti, intelectuali şi alte voci, în Europa dar şi pe teritoriul Hexagonului sunt tentaţi sǎ spunǎ cǎ scorul obţinut de Frontul Naţional (la Europarlamentarele din 2014) nu este compatibil cu o anumitǎ imagine a Franţei. Cum aşa, Franţa, ţarǎ care a fondat construcţia europeanǎ împreunǎ cu Germania, ţara care s-a dorit întotdeauna vizionarǎ, generoasǎ, deschisǎ, umanistǎ, un veritabil laborator de idei şi de iniţiativǎ, în aceastǎ ţarǎ deci 25 la sutǎ din electorat voteazǎ cu un partid xenofob, care doreşte ieşirea din zona euro şi dezmembrarea actualei Uniuni Europene?

Iatǎ sentimentul pe care îl provoacǎ rezultatul acestor alegeri, şi suscitǎ în consecinţǎ imediat întrebarea: oare cît mai “cîntǎreşte” astǎzi Franţa, în noile condiţii, în sfera deciziei europene? Cotidianul Le Monde nu ezitǎ sǎ afirme, într-un editorial apǎrut imediat dupǎ alegeri, cǎ Franţa, care era deja consideratǎ “o verigǎ slabǎ” a Europei, riscǎ sǎ devinǎ acum “oaia neagrǎ” a Uniunii Europene. Iar influenţa preşedintelui François Hollande riscǎ sǎ fie mai redusǎ, ceea ce editorialistului i se pare drept o “calamitate”.”

Am ajuns sa ma intreb din ce in ce mai des pe ce lume traim.
Oameni politici trecuti prin multe care nu stiu (sau nu le mai pasa?!?) ca vorbele care le ies pe gura ii caracterizeaza mai intai pe ei si abia apoi pe cei despre care vorbesc…
Comentatori si analisti politici interesati mai degraba de ‘deteriorarea imaginii’ decat de semnificatia reala a faptelor… Asta conteaza acum, ‘cat mai cantareste Franta’ sau ‘care sunt nemultumirile oamenilor, ce ii face sa se uite cu nemultumire/dezamagire catre Bruxelles’?!?

Sa fie toate astea un simptom ca prea multi dintre politicienii de astazi nu mai au ca scop rezolvarea problemelor cetatii ci acapararea puterii si apoi mentinerea ei cu orice pret?
Ca o prea mare parte a presei a renuntat la rolul de gardian al democratiei/oglinda a societatii si s-a transformat in aparat de propaganda?
Ca prea multi dintre cei descrisi mai sus sunt de fapt incapabili?

Image

 

Well…yeah …probably…. but I’m not sure about ‘do more drugs’ though!
While smarter people are indeed more curious and more inclined to experiment than the rest of us they also understand faster that one cannot remain smarter for long after ‘doing drugs’ on a regular basis.
So ‘try more drugs’… maybe… ‘do more drugs’… not if they are really smart!

Freud sustine pe undeva ca abia atunci cand te ia gura pe dinainte spui cu adevarat ce ganduri iti trec prin cap si apoi propune o metoda de analiza a cuvintelor scapate fara voie din ‘gurile pacatosilor’.

Ia sa vedem ce iese daca aplicam principiul asta asupra sloganurilor electorale.

– “Trimitem la Bruxelles oameni Mandri ca sunt Romani, care vor apara Romania.”

Cam toti Romanii sunt mandri de apartenenta lor etnica asa ca partea asta este oarecum neutra, nici nu spune mare lucru si nici nu individualizeaza prea tare pe cei care folosesc sloganul. Exista totusi un mic semn de intrebare, mandria asta e doar asa, in general, sau se refera, direct sau indirect, la starea actuala a Romaniei si, mai ales, la directia in care se indreapta aceasta? Ma refer aici, bineinteles, la clasica intrebare din toate chestionarele de sondare a opiniei publice.
‘Oameni care vor apara Romania, la Bruxelles’.
‘Vor apara Romania…’ in principiu iarasi e OK …dar care Romania? Status quo-ul actual? Poporul in intregimea lui? Traditiile, granitele…? ‘Directia in care se indreapta tara’?
‘Vor apara Romania la Bruxelles’?!? De cine? Parca cei de la Bruxelles ne erau prieteni si urma sa ne aparam impreuna cu ei, nu? Vor apara Romania de imixtiunile birocratilor de la Bruxelles? De care dintre ele? De cele care ne deranjeaza pe toti, cum ar fi aiureala aia cu micii sau tot felul de alte sicane birocratice sau de insistentele lor sa ne facem o data ordine in batatura? (NB, nu ca ‘la ei’ ar fi totul in regula dar noi avem vorba aia foarte inteleapta cu ‘fa ce spune popa, nu ce face popa’ asa ca…)

Eurocampionii. Puterea de a schimba. 

Mobilizator si continand promisiunea implicita a unei schimbari, ceea ce ar trebui sa-i atraga pe cei nemultumiti de situatia actuala. Pe de alta parte, promisiunea este destul de vaga, de generala. In spirit liberal, intr-adevar, promisiunea se margineste sa ne ofere un spatiu de libertate pe care urmeaza sa il modelam noi insine, liberalii propunandu-si doar sa ne ofere conditiile, energia necesara schimbarii. Pe de alta parte e atat de imprecisa incat multa lume se intreaba nedumerita: ‘schimbare, schimbare, dar incotro vreti sa ne duceti?!?’
Pai exact aici e clou-ul. Nu vor sa ne duca nicaieri ci vor doar sa ne creeze conditiile necesare ca sa putem reinvata sa ne purtam singuri de grija.
Sau cel putin asa ar trebui sa faca un partid cu adevarat liberal si cam asa s-ar traduce, cu bunavointa, sloganul lor electoral.
Pana la urma dupa fiecare runda de alegeri, in afara de un numar de alesi, ramanem si cu cate o masuratoare extrem de precisa asupra ethosului popular de la un moment dat. In cazul asta sloganul pare a fi fost selectionat mai degraba ca o intrebare de pe un chestionar de sondaj decat ca un indemn mobilizator adresat nehotaratilor. Totusi, poate e mai bine asa. Nu promite nimic ce n-ar putea fi facut, bineinteles cu conditia ca populatia sa dea aceasta putere de a schimba unora care sa nu abuzeze de ea. Si dupa aceea tot populatia sa pazeasca acea putere cu foarte multa gelozie.

Europa in fiecare casa.

Principala calitate a acestui slogan este ca se pozitioneaza la antipodul celui care promite sa apere Romania la Bruxelles. Si totusi… chiar in fiecare casa? Tocmai acum cand restul Europei a inceput sa-i faca scandal Unchiului Sam ca inregistreaza prea multe convorbiri telefonice? Abia ce-am scapat de ‘Stalin si poporul rus libertate ne-au adus’ si acum ne punem singuri ‘fir scurt’ cu Bruxelles-ul, in fiecare casa? Parca depasisem faza “1984”! Sau poate ca nu?!?

Noi ridicam Romania.

Pana unde? Si mai ales de ce? Ca sa vedem si noi cum e sa sarim cu parasuta? De nevoie, ca de placere…

Schimba-i cu forta

Nu, multumesc. Am mai incercat o data in ’89 si tot cine a trebuit a iesit la suprafata. De data asta as prefera sa o luam mai pe-indelete si mai ales institutional. Ca da-ia ne socotim a fi stat de drept.

Furatul ucide.

Asta e o constatare cumva? Daca e asa atunci e perfect. Iata pe unii care si-au dat seama ca orice organism social care permite membrilor sai sa fure se indreapta negresit spre pieire. Dar parca sloganurile astea se refera la viitor, sunt un fel de promisiuni, nu?
Pana la urma ce isi propun sa faca? Sa-i omoare pe hoti? Pe toti sau doar pe unii dintre ei? Cum o sa-i aleaga? Sa fure ei tot ca sa se termine o data cu balciul asta?