Have you considered ‘being friends with your neighbors to such a degree that you may count on their help’ as being part of an adequate preparation for what ever we may have to confront in the future?
This is the second time I came across with this video.
While some of the arguments presented ‘inside’ are valid I beg to disagree with its conclusion.
Here are some valid arguments for rejecting that conclusion but I’m afraid they don’t get the gist of it.
America is number one, and has been for quite a while, because she is able not only to weather such soul searching controversy as depicted in this video without falling apart as a nation but also to draw a lot of energy from it.
For self centered foreigners and also for disgruntled Americans such bickering might seem a sign of divisiveness and frailty, but in reality this is how America keeps herself on her toes in absence of credible menace from outside. Well, sometimes she was so successful in scaring herself up that she started such hapless wars as the ones against drugs and poverty but this is another topic.
But when push comes to shove she is able to pull herself together. Hitler, the communist leaders of the USSR and bin-Laden are only a few of those who have mistaken lack of unanimity with lack of strength. They are all history now and haven’t arrived there using the recommended venue…
Being able to adapt to whatever comes to cross your path demands being able to think with your own head and original thinkers are renown for sometimes acting boisterously but that doesn’t mean they cannot team up to cross that treacherous mountain!
M-a intrebat cineva ce cred despre articolul asta:
“Nouă personalităţi răspund pe ce se întemeiază credinţa lor: De ce cred în Dumnezeu”
Dupa ce am citit (doar) “Omul fara rost” am raspuns repezit:
“Icoana de pe peretele clasei nu este un indemn catre narcomanie sau orice altceva (din ‘clasa’ celor evocate de Dan C. Mihailescu) ci este unul catre conformism.
Si exact asta este motivul pentru care am intrat, cu totii, in criza in care suntem de vreo 50-60 de ani: am ascultat prea tare de altii si am imprumutat prea disciplinati modelele care ne-au fost propuse.
E adevarat ca dezvoltarea la care a ajuns spatiul cultural din care facem parte (cel ‘vest european’) are foarte mult de a face cu faptul ca am fost crestini numai ca noi oamenii am dat nastere crestinismului nu invers.
Cu alte cuvinte noi am dezvoltat crestinismul, noi l-am creat pe Dumnezeu (tocmai pentru ca avem credinta – “Nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit!”) si nu invers.
Distanta care a aparut acum intre oameni si Dumnezeu nu se datoreaza faptului ca Dumnezeu ar fi facut ceva rau (nici nu poate, el este insasi ‘firea’ – tot ce exista – asa ca daca ar face ceva rau ar fi ca si cum si-ar trage un glont in picior.) Se datoreaza faptului ca unii smecheri incearca sa profite de credinta oamenilor. Prea mult preoti catolici isi bat joc de copii. Ortodocsii construiesc prea multe biserici monumentale si prea putine azile de batrani. Prea multi protestanti se straduie sa invete pe unii cum sa-i urasca pe altii (legile anti-homosexuali din Uganda se pare ca sunt opera unor evanghelisti americani) in loc sa-i indemne sa depaseasca diferentele dintre ei. Prea multe ulemale indeamna la varianta exterioara, violenta a jihadului.
Distanta care a aparut acum intre oameni si Dumnezeu nu se datoreaza faptului ca Dumnezeu ar fi facut ceva rau (nici nu poate, el este insasi ‘firea’ – tot ce exista – asa ca daca ar face ceva rau ar fi ca si cum si-ar trage un glont in picior.) Se datoreaza faptului ca unii smecheri incearca sa profite de credinta oamenilor. Prea mult preoti catolici isi bat joc de copii. Ortodocsii construiesc prea multe biserici monumentale si prea putine azile de batrani. Prea multi protestanti se straduie sa invete pe unii cum sa-i urasca pe altii (legile anti-homosexuali din Uganda se pare ca sunt opera unor evanghelisti americani) in loc sa-i indemne sa depaseasca diferentele dintre ei. Prea multe ulemale indeamna la varianta exterioara, violenta a jihadului.
In realitate oamenii nu se indeparteaza de Dumnezeu. Se indeparteaza de chipul pe care i l-au cioplit smecherii astia si ii cauta adevarata fata, cea care se arata fiecaruia dintre noi in particular si nu atunci cand batem matanii in fata bisericii ca Iliescu sau ca Bush dupa ce s-a ‘nascut a doua oara’. Sau ca sa ma intorc la Mihailescu oamenii merg “prin păduri, pe vârfuri de munte, prin livezi, podgorii, fâneţe, ori în largul mării” tocmai pentru ca acolo gasesc o fata a lui Dumnezeu mult mai sincera decat cele zugravite prin unele ‘altare’ sau zbierate prin difuzoare de unii predicatori!”
Abia dupa aceea am citit si restul articolului. Merita. Pe mine m-au interesat mai ales cele spuse de Radu Gologan. Pe urma am mai citit odata si predica parintelui Galeriu.
Yesterday I shared this picture on FB.
One of my friends asked me:
“How do you define “greed”. In the movie “Wall Street” Michael Douglas has this great speech saying that “greed is good” meaning that passion for things in life is good. Where is the line between greed and passion? Does that line look differently depending on where you are in the deal chain?”
This was my answer:
“This one is simple.
If you are willing to do your best in order to get something then you’re passionate ABOUT that something.
If you are ready to ‘step on corpses’ to reach your goal then you are ‘greedy’ FOR that something.”
Another friend commented:
“Well I have a problem with this; the Catholic church is one of, if not the richest organization in the world, how does the pope plan on distributing the assets? The church generally asks for 10% of your income to be ‘donated’; not mandatory but one of the heftiest taxes around. Practice what you preach.”
Me again:
“It seems that Romanians have already solved this conundrum.
We have a saying that goes like this: “Do what the priest says, not what he does!” ”
Thank you guys!
Intamplarea a facut ca in armata sa fiu comandant de grupa.
Imediat dupa ce am fost numiti pe functii (la TR – termen redus, cei care faceau armata inainte de facultate, 9 luni, 15 septembrie-15 iunie – chestia asta era in functie de inaltime si ochelari, nu prea avea legatura cu aptitudinile) a trebuit sa ne alegem “sectoarele”, adica zonele de unde urma sa facem curatenie.
Erau ‘disponibile’ dormitoarele, holul, curtea din jurul ‘pavilionului’ si buda. Adica WC-ul. Am ales WC-ul fara sa clipesc. (Citisem aproape tot ce scrisese Sven Hassel, aveam un unchi care calatorea mult peste hotare si care aducea si carti, nu doar blugi).
Bineinteles ca cei din grupa mea au protestat vehement atunci cand au auzit ce ii asteapta.
‘Asteptati un pic. Mai vorbim peste 2 saptamani.’
Regula era asa: ‘sectoarele’ durau o ora sau o ora si jumatate. In timpul asta nimeni nu avea voie in dormitor, sa umble pe hol sau sa intre in buda. Prin curte puteai sa mergi cu conditia sa ajungi acolo. Fiecare statea in sectorul lui si facea ce avea de facut.
Cei din dormitor munceau cam tot timpul sa termine ce aveau de facut.
Cei de pe hol terminau mai repede si dupa aceea se bateau de musca pentru ca nu aveau nici macar un scaun pe care sa se aseze asa ca de obicei se duceau sa ii ajute pe cei din dormitor sau se rugau de noi sa ii primim ‘in vizita’.
Cei din curte maturau un pic si apoi se apucau de fumat. Asta la inceput, foarte repede dupa aceea au cazut frunzele, apoi a nins iar in primavara au trebuit sa sape rondurile de flori.
Noi, cei din buda, terminam curatenia cam in 10 minute si dupa p-orma jucam carti pe o masuta pe care o mostenisem de la cei din-aintea noastra. In plus mai facem si rost de tigari de la cei care aveau ‘nevoi fiziologice’: taxa de intrare. Daca noi nu aveam voie in dormitor sau sa umblam pe hol in timpul acela de ce altii sa fi avut voie in buda?
Nu-i asa ca pe lumea asta lucrurile nu sunt chiar asa cum par la prima vedere?
There are quite a lot of difference between cats and dogs but one of them has just came to my attention:
Dogs are able to actively interact with the outside world almost exclusively by using their snout while cats can do this by using almost their entire bodies: they play with their paws, rub their sides against things, they bite…
Take a look at this short clip. To me it was almost tragic to see how the Doberman had nothing but his teeth at his disposal when trying to express his ‘feelings’!
De prin anii 90 ai secolului trecut am inceput sa am impresia ca ‘bancurile’ sunt in realitate mult mai mult decat niste simple glume si ca reusesc foarte bine sa infatiseze perceptia publicului cu privire la ce se intampla in spatiul cultural in care circula.
Si nu-i asa ca pusa sub forma asta idea mea pare aproape banala?
Mi-am adus aminte de chestia asta citind:
“Sa presupunem că… Guvernul acordă fiecăruia dintre noi cam 100.000 de lei.
Dacă cheltuim aceşti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge în China.
Dacă cumpărăm benzină, vor ajunge la arabi.
Dacă cumpărăm calculatoare, vor ajunge în India şi Hong Kong.
Dacă cumpărăm fructe şi legume, vor ajunge în Turcia, Spania, Italia, Egipt.
Dacă cumpărăm autoturisme mici şi economice, vor ajunge în Japonia sau Germania.
Dacă cumpărăm unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge în Taiwan.
Şi nu vor ajuta cu NIMIC economia românească.
Singura posibilitate de a păstra aceşti bani acasă, în România, este de a-i cheltui pe curve, pe gustosul vin românesc sau pe ţuică, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone!
Eu aşa încerc să fac!
Dar e cam greu să-mi conving nevasta că fac aceste lucruri numai din patriotism.”
O dovada extrem de convingatoare ca ipoteza formulata de mine mai sus este corecta.
‘Intelepciunea populara’, cea care face ca bancurile sa circule, a sesizat cercul vicios in care ne aflam.
Daca procuparile noastre majore sunt betivaneala si curvasaritul intr-o atmosfera de inselatorie generalizata cum sa mai fim in stare sa ‘producem’ ceva de calitate?
nicichiarasa 