Multe dintre cele ce ni se întâmplă – de vreo sută și ceva de ani încoace, pot fi explicate prin

Decât la oraș codaș,
mai bine-n satul meu
fruntaș.

Pot să-i înțeleg pe cei care preferă să stea acasă la ei și să-și lucreze pământul.
Să-și practice meseria în liniștea atelierului propriu.

Acum vreo două zile am întrebat pe cineva.
Ce ai prefera? Să fii șef de peșteră în epoca de piatră sau să muncești undeva pe salariul minim dar să ai acces la apă caldă? Și la pastă de dinți?

Nici mie nu mi-ar place să fiu ultima găină dintr-o ‘multinațională’.

Da’ nici să fi murit la 40 de ani fără nici un dinte-n gură… chiar dacă aș fi fost câțiva ani ‘șef de peșteră’!

Spre surprinderea mea, ‘intervievatul’ a preferat – poate din frondă, dar efectul a(r fi) fost același, cealaltă variantă.