Postarea anterioara a starnit reactii foarte variate, care au venit pe mai multe canale.
De la “Rieu, un manelist putin mai cizelat” pana la “no, n-am priceput”.
Am asteptat pana acum cu explicatiile de natura ‘tehnica’ pur si simplu din curiozitate.
Fiecare om gandeste in felul lui si are propriile pareri. Era absolut normal ca unii dintre cei care se apleaca asupra randurilor mele – si le multumesc pentru asta, sa nu inteleaga exact ce am vrut sa spun.
Am vrut sa vad ce vor face in situatia asta.
Spre bucuria mea, unii dintre acestia au reactionat.
Sa revenim la obiect.
Maneaua este ‘un fel’ de muzica populara turceasca. Echivalenta cumva cu doina, sarba, hora…
Din punct de vedere muzical, e cu ‘forma fixa’, similar cu bluessul. Asta face ca atat manelele cat si bluesurile sa fie foarte usor de recunoscut.
Una peste alta este vorba despre niste muzica creata mai ales pentru ca cei care o canta sa castige, usor, niste bani. De fapt, genul asta de oameni canta orice, daca au public.
Rieu face cam acelasi lucru, plecand de la muzica simfonica/clasica.
Cu alte cuvinte, atat manelistii cat si alde Rieu sunt ‘facili’
Ei ne ofera o foarte buna ocazie de a ne pacali singuri.
Si aici e problema.
Problema care dateaza de ceva vreme.
Am fost nevoit sa merg pana la Bellu cu cateva zile in urma.
Nu sunt foarte familiar cu acel loc si, oricum, am ajuns undeva unde nu mai fusesem.
nicichiarasa 