OXIMORON s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii
(de ex. tăcere elocventă)
pentru a da expresiei un caracter neașteptat.
[Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost].

„Aici s-a murit…”

„Libertatea” este de părere că „analfabetismul funcțional, TikTok și misticismul religios au produs un cocktail fatal”

„Analfabetism funcțional” este un oximoron.
O expresie care sună bine. Care atrage. Nedumerește și stârnește atenția.
Și cu ce rămâne cititorul? Fiecare cu ce poate, bineînțeles…

Teoretic, un analfabet funcțional știe să citească dar nu înțelege mare lucru din ce citește.
– Hă?!?
Ce te miri? Foarte multă lume știe să mute piesele pe tabla de șah dar foarte puțini știu cu adevărat să joace. Așa și cu scrisul… Una e să scrii pe limba celor cărora te adresezi și altceva iese dacă scrii să atragi atenția. Cu orice preț… Iar undeva între aceste două extreme este situația în care cel care scrie nu prea știe bine pe ce lume trăiește… Nu neapărat din vina lui!

35 de ani am fost nedumerit. Nu înțelegeam sensul expresiei „Aici s-a murit pentru libertate”.
Cum adică „s-a murit”?!?

Poți să te speli. Poți să te trezești. La o adică, poți să te și omori. Singur.

Doar că cei care au murit în Piața Universității, pentru Libertate, au fost omorâți. Nu s-au omorât. Singuri…
Ei doar cereau libertate. Pentru ei, pentru noi…
Și atunci? Cum vine chestia asta cu „s-a murit?!?”

În 20 Septembrie 2024, aflăm de la Europa Liberă că „Dosarul Revoluției, cu Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu inculpați, retrimis la Parchetul Militar. Decizie definitivă.”
D-aia „s-a murit”! Pentru că în 35 de ani nu am fost în stare să aflăm, să ne lămurim, cum și de ce au murit oamenii ăia. Din 21 Decembrie 1989 până în Iunie 1990.

„Analfabetism funcțional” sună bine, nu?
Atât de bine încât nu se înțelege nimic…

– Parcă nu-ți plăceau formulările trase de păr… Făcute să sune… Ce înseamnă aia „nu se înțelege”?!? Poate că ești tu greu de cap și nu pricepi! Atâta vreme cât expresia are o definiție general acceptată…

OK. Hai să spunem că eu fac parte dintre cei care știu doar să mute piesele pe tabla de șah. Și care n-au habar de subtilitățile jocului…

„Orb funcțional” este o expresie cât se poate de clară, nu?
O persoană nevăzătoare care a învățat să se descurce de una singură. Nu e nevoie de vreo definiție general acceptată.
Prin similitudine, analfabetul funcțional ar fi o persoană care nu știe să citească dar reușeste să se descurce în viață. Sunt destul de mulți. Unii au și carnet de conducere dar asta e altă discuție…

„Alfabetism disfuncțional” sună ca dracu? Și d-aia a fost preferată expresia devenită deja clasică? Analfabetism funcțional?!?

Până la urmă, care e scopul comunicărilor noastre?
Să sune bine sau să transmită, clar, ce vrem să spunem?
Să ne dăm mari, să ne arătăm talentul, sau să ne înțelegem între noi?

Dacă noi vorbim pe nas, ce ne mai mirăm că vin niște propagandiști pe Tik-Tok și ne iau fața?
Răstălmăcind exact cuvintele pe care le-am golit noi de conținut?
În condițiile în care publicul țintă, publicul vizat de propagandiști, este deja exasperat?
Printre altele, și de faptul că în 35 de ani nu ne-am lămurit ce s-a întâmplat când cu schimbarea de regim politic!

Analfabetism funcțional…
Copiii noștri văd reclame cu „bibliografia de la curs poate aștepta, până la urmă e Crăciunul” și „Filme explozive pentru zile reci”. După care noi ne așteptăm ca ei să mai înțeleagă ceva din ce citesc…
Au renunțat cu totul la citit. Se uită doar la poze!
La pozele cu care acoperim noi gardurile….