Archives for posts with tag: Democracy

Aveti aici o excelenta argumentare din punct de vedere teologic, chiar daca un pic pro-domo, a zicalei de mai sus.

Eu ma voi margini sa spun ca ‘popii’, in sensul de persoane initiate intr-un anumit domeniu, dispun de un set mult mai mare de cunostinte relativ la acel domeniu decat noi ceilalti dar asta nu-i scuteste de slabiciunea tipica fiintei umane: tendinta de a ceda ispitei.

De unde capacitatea ‘popii’ de a da sfaturi excelente dar si posibilitatea ca acesta sa nu se tina intotdeauna de propriile sale invataturi.

Acum se impune o precizare de ordin metodologic.
Dupa cum se vede cu ochiul liber am pornit de la ipoteza bunelor intentii. Bineinteles ca ‘popa’, avand atat avantajul belsugului de informatii cat si pe cel al ascendentului moral, ar putea sa dea niste sfaturi intentionat gresite dar asta ar insemna ca respectivul sa fie rau intentionat. Exact din momentul acesta incepe vina enoriasului – cine l-a pus sa asculte cuvintele unui profet mincinos? – asa ca voi ramane in conditiile ipotezei initiale: ‘popa’ este un om ca toti ceilalti, supus greselii, doar ca mai informat si de aceea un pic mai puternic decat ceilalti.

In conditiile astea e de presupus ca la un moment dat ‘popa’ isi va da seama de greselile pe care le-a facut si va incerca sa le dreaga. Nici macar nu conteaza daca face acest lucru de frica pentru ce i se va intampla dupa moarte sau daca si-a dat seama ca efectele actiunilor lui pot face atata rau incat chiar el insusi, copiii si apropiatii sai sunt supusi pericolului. Important este ca omul din el incearca sa dreaga din ce a facut.

Si exact din acest moment incepe sa devina o prostie sa nu asculti cu mare atentie ce are de spus:

“Basescu: Statul nu poate fi necompetitiv sau corupt fara un partener – mediul privat. Responsabilitatea trebuie asumata de ambele parti” si “Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.

Putem sa discutam la nesfarsit despre variatele interpretari care pot fi brodate pe marginea acestor spuse.

Cert este ca are dreptate. Coruptia implica atat corupti cat si corupatori iar odata scapata din frau va distruge intreaga societate.
Noi toti, atat cei cu ‘mainile curate’ cat si cei implicati in acte de coruptie, trebuie sa intelegem odata ca daca o mai tinem mult asa ne va cadea sandramaua in cap!

Image

“Vezi fa ca ala micu iar s-a cacat pe el. Ce facem, il schimbam odata sau facem altul?”

Cam asa si cu clasa politica, ne tot plingem de ea, ‘din toate pozitiile’ spectrului politic, dar nu facem nimic concret pentru primenirea ei.

Ca in bancul de  mai sus, aparent avem doua variante, schimbam ‘scutecele’ celor deja acolo – constienti fiind de faptul ca nici un ‘bebelus’ nu invata din prima sa se tina curat dar ca o data si o data tot va trebui ‘pus pe olita’ – sau ii schimbam cu o garnitura complet noua?

In realitate, tot ca in bancul de mai sus, nu prea avem de ales: ‘Si cu asta (astia de acum) ce facem?’
In cazul copilului e evident, in cazul politicienilor poate mai putin: ‘ce ma intereseaza pe mine ce se intampla cu ei, au facut deja destule belele si oricum s-au infruptat pe saturate!’

De fapt lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Asa cum nici un copil nu se invata ‘curat’ din prima si de unul singur tot asa nici politicienii nu au actionat de unii singuri. In termenii lui Basescu “Let’s drop the hypocrisy. A state on its own cannot be either uncompetitive or corrupt, because the state always has a partner, which is the private sector.”

Toata chestia e ca trebuie sa intelegem o data ce a vrut Gresham sa spuna cu “banii ‘rai’ ii gonesc de pe piata pe cei ‘buni’ “ Povestea a inceput atunci cand au inceput sa fie folosite monezile de metal aur sau argint. Valoarea unei monezi consta in cantitatea de metal pretios continuta. Cum aurul este cu atat mai usor de prelucrat cu cat este mai curat, primele monezi au fost batute din aur aproape pur. Aurul pur este insa foarte putin rezistent asa ca cei care faceau monezi (si bijuterii) au inceput sa experimenteze diverse aliaje. In acelasi timp cei care aveau de a face cu multe monezi – marii comercianti si ‘zarafii’, cei care schimbau banii dintr-o moneda intr-alta – incepusera sa pileasca cate un pic de aur din fiecare moneda care le trecea prin mana.
In situatia asta cei care utilizau monezile aveau in fata doua incertitudini: cat aur intra in realitate in compozitia aliajului din care a fost batura o anumita moneda si cat din cantitatea initiala de aliaj se mai afla in moneda atunci cand ea era oferita la schimb – pentru marfa sau pentru alte monede.
Prima problema a fost rezolvata de Arhimede – asta descoperise el de fapt atunci cand a luat-o la fuga dezbracat pe strada strigand Eureka, o metoda sa masoare simplu densitatea unui aliaj, si deci procentajul de aur din acel aliaj – iar a doua prin introducerea monedelor zimtate – din cauza zimtilor orice tentativa de a pili o moneda iese foarte repede in evidenta.
Numai ca pana la rezolvarea lor circulatia banilor nu fusese pe atat de simpla pe cat ar fi trebuit sa fie. Orice noua emisiune monetara era tratata cu neincredere pana cand nu se afla ‘in piata’ cu certitudine titlul (continutul in aur) aliajului din care fusese batuta si apoi fiecare moneda era cantarita cu grija la zaraf. Iar monezile noi si fara zgarieturi din seriile ‘bune’ erau tezaurizate cu grija, ceea ce provoca o criza de bani pe piata, adica deflatie.
Pe de alta parte, din punct de vedere individual, in conditiile in care pe piata circulau si bani ‘prosti’ (adica ‘piliti’, pentru indivizi era practic imposibil sa bata ei moneda dintr-un aliaj mai prost) ar fi fost de-a dreptul o prostie sa nu incerce si ei sa pileasca cate putin din monezile care le treceau prin mana sau cel putin sa le cantareasca pe cele care li se ofereau inaite de a le primi ca plata.

Numai ca toate astea distorsionau piata in asa masura si presiunea pentru ca problemele sa fie rezovate a fost atat de mare incat cei din ‘fruntea  bucatelor’ au fost fortati sa implementeze masurile care se impuneau: emiterea de monezi cu continut fix de metal pretios si care aveau zimti de siguranta.
Aici trebuie facuta remarca ca cei care au avut cel mai mult de castigat din masluirea aliajului si din pilirea banilor erau cei care bateau moneda (suveranii locurilor, de cate ori trebuiau sa isi plateasca creditorii sau armatele mai bateau o cantitate noua de moneda in care puneau atat aur pe cat aveau sau pe cat credeau ca vor accepta creditorii) cat si marii comercianti ai momentului (cei care aveau oportunitatea sa pileasca cat mai multe monezi). Totusi si acestia au inteles pana la urma ca le va fi si lor mai bine daca instrumentele de plata vor functiona corect si intreaga economie va fi deblocata.

Cam acelasi lucru ar trebui sa se intample si in politica actuala. Nu e nevoie de cine stie ce filozofie. In momentul in care cei aflati ‘la butoane’, atat cei de la putere cat si cei din opozitie, vor intelege ca daca mai continua asa li se va prabusi sandramau in cap sa vedeti ce repede vor incepe sa faca ce trebuie.
Numai ca oamenii acestia, ca noi toti de altfel, au nevoie sa fie trasi tot timpul de maneca. Ce sa intelega ei daca noi, cei de rand, atunci cand avem o problema ‘sarim la cap cu cate o spaga’? Ca li se cuvine, nu? Iar atunci cand ne vine randul sa spunem ce parere avem despre ei nici macar nu mergem la vot.

“Pai degeaba merg la vot, ca nu am pe cine sa votez. Toti sunt la fel!” Poate ca or fi ei atat de asemanatori incat e greu sa-i deosebesti dar daca nu mergem de loc la vot semnalul pe care il trimitem este ca nu ne pasa, ca ei pot face ce vor si ca noi nu vom reactiona. Asa ca daca suntem atat de scarbiti incat nu ne vine sa votam cu nici unul dintre candidati ar trebui sa le spunem clar chestia asta si sa punem doua trei stampile pe buletinul de vot ca semnalul sa fie atat de puternic incat sa il auda si ei: “ne pasa de ce faceti voi acolo, aveti grija!”

Asa ca mai usor cu spaga si mai mergeti pe la cabina de vot.

Apropo, cati dintre voi stiu cine ii reprezinta in parlament sau in consiliile locale?

Dar cati dintre voi s-a gandit pe vremea lui Boc ca in loc sa fie taiate lefurile ar fi mai eficient sa fie stavilita ‘risipa’ resurselor statului si ca in loc sa fie marit TVA-ul ar fi fost mai bine sa fi fost imbunatatita colectarea lui? Cele 30-40% din economie care raman nefiscalizate sunt populate tot cu oameni din tara asta, nu?

Extrapoland citatul din Basescu rezulta ca ‘nici un smecher de pe lumea asta nu poate face nimic de unul singur’. Ar fi timpul ca toti, atat smecherii cat si cei care ii ajuta, sa inteleaga ca nu mai tine.
Mai e un pic si chiar ne cade sandramaua in cap.

Image

Sometimes things are so incredible that people are more comfortable joking about them than discussing them in earnest.
Anyway we should pay more attention about how the really important decisions are taken.

It’s our life at stake and we only have one!

PS Click on the picture and start the New Year as we all should: with a good laugh!

Image

http://www.newindianexpress.com/cities/bangalore/Chasing-the-Evasive-Muck/2013/12/24/article1961626.ece

This is the most effective way to introduce something new to people.
Preaching isn’t enough, there are a lot of small hurdles that need to be removed before change will actually be implemented.
Enlisting the help of those involved insures that the new thing is OK with them – otherwise you wouldn’t be able to convince them – and that they understand what it’s going on!

Image

Romania, the country I was born in and I dearly love, is in a mess.
The US, a country for which I feel a profound gratitude, is deeply divided across numerous fault lines.
Ukrainians have such a low opinion on Russia, their former big brother, that Moscow has to resort to bribing in order to lure Kiev out of joining the EU.

How did we get here?

Romanians have elected Traian Basescu – an ex sea captain – as President, not so much because of his promise: ‘You should live better!’ but mostly because they were fed up with the arrogance displayed by his opponent. 9 years later, fed up with the way Basescu has maneuvered his pet prime minister into wrecking the economy, Romanians have brought to power a new prime minister who has promised to keep Basescu on a short leash. What was the first thing this new prime minister has done? A formal ‘non-aggression’ pact with the president, as if the constitution wasn’t a good enough to frame relations between the presidency and the government. Now the pact is already broken and for the last month or so the two are accusing each other of corruption while the EU is trying to asses if Romania is mature enough to join the Schengen group of selected countries who trust one another so much as to give up border controls altogether.

The Americans elected Obama, a charismatic leader, hoping he will lead them out of the cul-de-sac where the lackluster but rather rigid G.W. Bush has left them. Do you remember ‘Yes, we can!’? I must confess I was thrilled at the time but I was also weary: ‘What if he will not be able to fulfill all the hope his people has put on his shoulders?’ Now, six years later, Obama’s main promise – an affordable health care system to cover everybody – is in shambles and he has shifted his priorities to a ‘war on poverty’, a move seen by the conservatives as another trick intended to widen the scope of the already ‘too powerful central government’.

The Russians, disillusioned with the chaotic ways of Boris Eltsin – on whose reign the country was left to the mercy of a few oligarchs (pun intended) – brought to power an ex KGB operative. Now, 13 years later, his grip on power is almost as comprehensive as it was that enjoyed by the communist leaders while the country still depends on exporting vast amounts of energy from fast dwindling reserves. Meanwhile its neighbors see Russia as a less scary but no less spiteful version of the old USSR.

What is to be done?

A couple of days ago I took a cab, in Bucharest. The driver, fed up with the constant bickering between the Romanian political leaders, ejaculated: ‘What we need is a dictatorship. A honest guy, preferable from the military, that will clean up this mess!’. While not very common this belief – that current problems could be solved by a ‘honest and benevolent’ dictator, a “Tatuca” (Father in Romanian) – is spreading again. In fact this is exactly how Putin acceded to power in Russia.

Last night I happened to ‘stumble’ on Donald Trump speaking to CNN’s Piers Morgan. ‘What we need is more leadership. We need someone to take the bull by the horns!’ (Unfortunately the clip posted by CNN on the Youtube starts exactly after Trump had finished speaking about ‘leadership’ but you can still read the caption about the ‘bull’s horns’. Still, it is worth watching, you’ll find out about how popular Donald Trump is among the restaurant owners).

It seems that finally the Russians, the Americans and the Romanians have reached common ground.

But would this be a wise thing to do?

To me it seems obvious that while the empires/dictatorships fell/failed rather sooner than later a more stable form of running things is true democracy. After all history provides plenty examples of how peoples who organized themselves based  on mutual respect fared a lot better than those who let themselves to be bullied around. One caveat though, modern democracy seems less and less based on respect and honest efforts to find the common ground and more on tricks performed with the intent to manipulate the masses.

So what will you have, authoritarianism, demagoguery or mutual respect?

PS.
I asked the cabbie ‘OK, but how to you find the right guy for the job?’
I left him scratching his head in search for an answer.

‘Yes, as the Supreme Court has said, we have a democracy. The people has the ultimate influence on the outcome of the elections. BUT only after the Funders have had their their way with the candidates!’