Archives for posts with tag: comunitate.

Avantajul fundamental al democratiei fata de celelalte metode de gestionare a spatiului public este caracterul ei participativ.

Prin exercitarea votului cetateanul isi exprima mult mai mult decat opinia cu privire la problemele aflate in discutie – si legitimeaza astfel una sau alta dintre optiunile supuse aprobarii populare. El isi probeaza astfel, direct si de netagaduit, interesul fata de viata cetatii si fata de viitorul sau. In plus, chiar daca varianta aleasa de el nu s-a bucurat de increderea a suficient de multi dintre ceilalti, simplul fapt ca toate variantele au fost examinate denota ca mecanismul democratic din societatea respectiva este in stare de functionare si ca suficient de multi dintre cetatenii acesteia se simt confortabil in interiorul ‘cetatii’, reprezentati legitim de catre conducatorii sai vremelnici si, daca nu chiar multumiti cu directia generala in care se indreapta societatea respectiva, atunci macar nu sunt disperati cu privire la acea directie.

Dar toate astea sunt valabile doar daca votul este exprimat. Indiferent cum.

In momentul in care votul nu este exprimat de loc, adica cetateanul prefera sa stea acasa in loc sa isi exprime parerea, repet INDIFERENT CUM DAR IN INTERIORUL CABINEI DE VOT, gestul sau devine extrem de ambiguu si deschis oricarei interpretari.

– Cei multumiti cu directia in care se indreapta societatea vor spune: ‘uite, daca nu a venit la vot inseamna ca si el este multumit cu ce se intampla, altfel ar fi facut ceva, NU?!?’
– Cei nemultumiti cu privire la rezultatul votului vor spune: ‘uite, daca lor nu le era lene poate ca reuseam sa schimbam ceva!’

In momentul in care absenteismul la vot capata dimensiuni de masa lucrurile se complica si mai tare:
– Cei care incearca sa manipuleaze rezultatul alegerilor, prin orice metoda, devin din ce in ce mai eficienti. In principiu ‘costul’ unui vot ‘a la carte’ este constant, nu depinde de prezenta la vot. In conditiile unei prezente slabe la vot s-ar putea sa fie suficient sa ‘controlezi’ 4-5 % pentru a obtine rezultatul dorit. In cazul unei prezente masive s-ar putea sa nu se mai stie…
– Cei care sunt multumiti cu situatia se simt incurajati sa continue – ‘astora’ nu le pasa – in timp ce aceia care doresc o schimbare devin din ce in ce mai defetisti – cu ‘astia’ nu se poate face nimic.
– De la un moment dat incolo ‘interesele straine’ incep si ele sa ‘adulmece’: ‘astia’ sunt atat de blegi/se cearta atat de tare intre ei incat in tara aia putem sa facem aproape tot ce ne trece prin cap.

Da, stiu ca foarte multi dintre voi sunt extrem de dezamagiti de ce s-a intamplat pana acum.
Din prea multa ‘nebagare de seama si iuteala de mana’  l-am lasat pe Iliescu sa se cocoate in fruntea bucatelor dupa ce se bagase singur, dar cu ‘voia dumneavoastra’, pe lista FSN-ului.
Dupa ce ne-am lamurit, in incercarea de a scapa de Ilici, l-am luat in brate pe Constantinescu dar am uitat ca nu ajunge sa il votezi, orice om politic are nevoie de sprijinul constant al alegatorilor sai pentru a face cu adevarat ceva.
Apoi am inceput sa votam la misto si uite asa a ajuns Vadim in turul doi, tot cu Iliescu. Si mare desteptaciune mare, iar l-am pus pe Iliescu ‘sef al statului’. Si tot nu ne-am invatat minte ca votul negativ nu rezolva nimic ci functioneaza ca o imputernicire in alb pentru cel care a fost ales ca fiind raul cel mai mic. Dar tot rau.
Si, ca sa nu iasa Nastase, l-am ales pe Basescu.

Stiu, e frustrant sa nu ai pe cine alege. Dar pentru cei capabili e si mai frustrant sa vada cum alegatorii dorm in cizme si voteaza ‘negativ’ sau de loc.
Iar celor care sunt alesi, asa cum sunt alesi, li se pare ca l-au prins pe dumnezeu de un picior. Simt ca nu le va cere nimeni socoteala niciodata si au impresia ca daca se vor certa suficient de convingator intre ei vor face rocada la putere pana la sfarsitul veacurilor.

Ce-ar fi sa iesim la vot si sa le transmitem: ‘aveti grija ce faceti, de-acum incolo suntem cu ochii pe voi!!!’? 
Cum? 
Foarte simplu. Pentru cei care nu au incredere in nici un partid sau candidat independent exista varianta anularii votului. Mai multe stampile si gata. Gata cu votul negativ. E suficient gestul de a merge pana acolo si de a anula votul. “Imi pasa de ce se intampla in tara asta, nici unul dintre voi nu mi se pare demn de incredere dar asta nu inseamna ca am de gand sa va las sa faceti ce vreti voi!”

Acum cei mai pesimisti dintre voi imi vor aduce aminte de vorbele lui Stalin: “nu conteaza cine voteaza, conteaza doar cine numara voturile!” Nu e chiar asa. Nu suntem in aceiasi situatie. Cei din comisiile electorale de circumscriptie si cei din ‘activul local de partid’ sunt si ei oameni. Una e sa modifici rezultatul unui vot cu cateva procente incolo-incoace sau sa mai umbli un pic la prezenta si alta e sa te confrunti cu 20% voturi anulate in semn de protest. Cam cat al doilea partid din sondaje.

Cum ar fi sa faca chestia asta vreo doua treimi dintre cei care nu vin de obicei la vot?

Freud sustine pe undeva ca abia atunci cand te ia gura pe dinainte spui cu adevarat ce ganduri iti trec prin cap si apoi propune o metoda de analiza a cuvintelor scapate fara voie din ‘gurile pacatosilor’.

Ia sa vedem ce iese daca aplicam principiul asta asupra sloganurilor electorale.

– “Trimitem la Bruxelles oameni Mandri ca sunt Romani, care vor apara Romania.”

Cam toti Romanii sunt mandri de apartenenta lor etnica asa ca partea asta este oarecum neutra, nici nu spune mare lucru si nici nu individualizeaza prea tare pe cei care folosesc sloganul. Exista totusi un mic semn de intrebare, mandria asta e doar asa, in general, sau se refera, direct sau indirect, la starea actuala a Romaniei si, mai ales, la directia in care se indreapta aceasta? Ma refer aici, bineinteles, la clasica intrebare din toate chestionarele de sondare a opiniei publice.
‘Oameni care vor apara Romania, la Bruxelles’.
‘Vor apara Romania…’ in principiu iarasi e OK …dar care Romania? Status quo-ul actual? Poporul in intregimea lui? Traditiile, granitele…? ‘Directia in care se indreapta tara’?
‘Vor apara Romania la Bruxelles’?!? De cine? Parca cei de la Bruxelles ne erau prieteni si urma sa ne aparam impreuna cu ei, nu? Vor apara Romania de imixtiunile birocratilor de la Bruxelles? De care dintre ele? De cele care ne deranjeaza pe toti, cum ar fi aiureala aia cu micii sau tot felul de alte sicane birocratice sau de insistentele lor sa ne facem o data ordine in batatura? (NB, nu ca ‘la ei’ ar fi totul in regula dar noi avem vorba aia foarte inteleapta cu ‘fa ce spune popa, nu ce face popa’ asa ca…)

Eurocampionii. Puterea de a schimba. 

Mobilizator si continand promisiunea implicita a unei schimbari, ceea ce ar trebui sa-i atraga pe cei nemultumiti de situatia actuala. Pe de alta parte, promisiunea este destul de vaga, de generala. In spirit liberal, intr-adevar, promisiunea se margineste sa ne ofere un spatiu de libertate pe care urmeaza sa il modelam noi insine, liberalii propunandu-si doar sa ne ofere conditiile, energia necesara schimbarii. Pe de alta parte e atat de imprecisa incat multa lume se intreaba nedumerita: ‘schimbare, schimbare, dar incotro vreti sa ne duceti?!?’
Pai exact aici e clou-ul. Nu vor sa ne duca nicaieri ci vor doar sa ne creeze conditiile necesare ca sa putem reinvata sa ne purtam singuri de grija.
Sau cel putin asa ar trebui sa faca un partid cu adevarat liberal si cam asa s-ar traduce, cu bunavointa, sloganul lor electoral.
Pana la urma dupa fiecare runda de alegeri, in afara de un numar de alesi, ramanem si cu cate o masuratoare extrem de precisa asupra ethosului popular de la un moment dat. In cazul asta sloganul pare a fi fost selectionat mai degraba ca o intrebare de pe un chestionar de sondaj decat ca un indemn mobilizator adresat nehotaratilor. Totusi, poate e mai bine asa. Nu promite nimic ce n-ar putea fi facut, bineinteles cu conditia ca populatia sa dea aceasta putere de a schimba unora care sa nu abuzeze de ea. Si dupa aceea tot populatia sa pazeasca acea putere cu foarte multa gelozie.

Europa in fiecare casa.

Principala calitate a acestui slogan este ca se pozitioneaza la antipodul celui care promite sa apere Romania la Bruxelles. Si totusi… chiar in fiecare casa? Tocmai acum cand restul Europei a inceput sa-i faca scandal Unchiului Sam ca inregistreaza prea multe convorbiri telefonice? Abia ce-am scapat de ‘Stalin si poporul rus libertate ne-au adus’ si acum ne punem singuri ‘fir scurt’ cu Bruxelles-ul, in fiecare casa? Parca depasisem faza “1984”! Sau poate ca nu?!?

Noi ridicam Romania.

Pana unde? Si mai ales de ce? Ca sa vedem si noi cum e sa sarim cu parasuta? De nevoie, ca de placere…

Schimba-i cu forta

Nu, multumesc. Am mai incercat o data in ’89 si tot cine a trebuit a iesit la suprafata. De data asta as prefera sa o luam mai pe-indelete si mai ales institutional. Ca da-ia ne socotim a fi stat de drept.

Furatul ucide.

Asta e o constatare cumva? Daca e asa atunci e perfect. Iata pe unii care si-au dat seama ca orice organism social care permite membrilor sai sa fure se indreapta negresit spre pieire. Dar parca sloganurile astea se refera la viitor, sunt un fel de promisiuni, nu?
Pana la urma ce isi propun sa faca? Sa-i omoare pe hoti? Pe toti sau doar pe unii dintre ei? Cum o sa-i aleaga? Sa fure ei tot ca sa se termine o data cu balciul asta?

 

 

 

Scriind comentariul precedent despre evolutia de la stadiul de tara ‘bananiera’, care se bazeaza in principal pe exploatarea resurselor naturale,  la cel de economie industrializata care isi valorifica cat mai bine potentialul uman, mi-am adus aminte de ‘nu ne vindem tara’.

Lasa ca in loc sa o vindem am lasat sa fie pradata…din pacate semnificatia ‘strigaturii’ e chiar mai adanca!
Poate ca initiatorii ei, ‘raspandaci’ care aveau ca misiune crearea unui etos care sa permita ramanerea la putere a ‘esalonului 2’, erau ‘sinceri’ in sensul ca le era intr-adevar frica ca daca ar fi venit niste investitori seriosi ar fi cerut instaurarea unei ordini firesti…cam asa cum cere acum Dacia sa fie construita autostrada Pitesti-Sibiu…

Problema este insa ca zicala a prins la public ori asta inseamna ca publicul respectiv nu trecuse inca de etapa de dezvoltare a organismului social in care identitatea proprietarului este mai importanta decat efectul folosirii proprietatii. Bineinteles ca acestea doua sunt strans legate numai ca orice exagerare, in oricare dintre directii, duce la izbirea oistei de gard sau chiar mai rau.

Pai daca societatea romaneasca, populatie + guvernanti, ar fi reusit sa gaseasca o cale de a conduce eficient economia pe vremea cand toate erau ‘proprietatea intregului popor’ s-ar mai fi prabusit vreodata comunismul? Si atunci de ce am insistat sa lasam friele in mana acelorasi oameni care le tinusera si pana atunci? De ce ne-a fost frica de venirea unora care sa ne invete un nou model?

Bine, asta nu inseamna adoptarea necritica de comportamente doar pentru ca acestea provin ‘din afara’, acest lucru ar fi cel putin la fel de daunator ca refuzul aprioric de a intra macar in contact cu ele, din simpla frica de contaminare. Intotdeauna oamenii sunt cei chemati sa fie masura tuturor lucrurilor precum si motorul evolutiilor sociale.

Atunci nu ne-am ridicat la inaltimea provocarilor. Acum insa se pare ca avem parte de un nou start.

Dacia a depasit SNP Petrom si are acum cea mai mare cifra de afaceri dintre companiile din Romania.

In ciuda scrasnelilor din dinti ale unora dintre jucatorii de pe bursa de la Bucuresti – SNP se tranzactioneaza, evident, in usoara scadere, in timp ce Dacia a fost retrasa de mult de pe piata – cat si a unei ‘parti a presei’ – de multe ori se subliniaza mai ales scaderea Petrom si nu atat cresterea remarcabila a Dacia – repozitionarea semnaleaza o transformare calitativa a statutului economic al Romaniei.

Aceasta da semne ca vrea sa depaseasca stadiul de ‘granar al Europei’ si de tara care isi exploateaza la sange resursele naturale – gaze, petrol, paduri, pamant arabil, mine de aur – si incepe sa isi puna in valoare imensul potential uman.

Acest potential este arhicunoscut, romana fiind cea de a doua limba din campusul Microsoft iar medicii romani extrem de apreciati in vestul Europei. Iata ca acum acest potential incepe sa fie dezvoltat si aici, la el acasa. Pentru inceput de o firma straina.

Daca ne dadeam seama mai devreme ca ‘Nu ne vindem tara’ a fost o prostie imensa poate nu treceam prin acesti 20 de ani in care cuvantul de ordine a fost: ‘Romania, o tara deosebita, pacat ca este locuita’.

Felicitari inca o data tuturor celor care au facut ca acest lucru sa fie posibil. Atat celor care au avut incredere in Romania, de ambele parti ale granitei, cat si celor a caror munca a stat la baza acestor realizari.

Ce e nou in asta? Din cauza nenorocitului de Ceausescu care adusese tara intr-un asfel de hal incat copii prematuri sau bolnavi erau transfuzati cu sange testat superficial si in felul asta a aparut o intreaga generatie de bolnavi?

Pentru aceia dintre voi care nu stiu cum e cu SIDA asta, treaba sta cam asa.
Iei virusul, de cele mai multe ori prin contact sexual dar se poate si prin transfuzii sau pe alte cai, dupa cateva saptamani sau luni ai niste simptome ca de raceala si boala intra in latenta. In timp virusul se imprastie in intregul sistem imunitar si il slabeste in asa hal incat, netratat, bolnavul moare din cauza unor infectii cu germeni ‘oportunisti’ (prezenti in mod curent si de obicei nepericulosi) sau a unor cancere rare si ciudate.
Perversitatea acestui virus consta exact in faptul ca ‘adoarme’ vigilenta sistemului imunitar. In felul asta organismul nu mai recunoaste agresorii (virusul cu pricina isi face ‘un culcus’ chiar in interiorul sistemului imunitar, pe care il slabeste treptat) si apoi cade prada atacului patogenilor oportunisti.

 

Bine, numai ca eu nu la felul asta de SIDA ma gandeam acum.
La nivel societal rolul sistemului imunitar este jucat de triada libertate de exprimare (presa)/justitie/politie. In felul asta ies la iveala comportamentele aberante/antisociale ale acelora dintre noi care incearca sa o ia ‘pe scurtatura’ iar societatea poate sa se protejeze de efectele nefaste ale activitatii acestora. Pe termen lung toti avem are de castigat, tocmai prin mentinerea intregului mecanism in stare de functionare iar intr-o societate normala cei mai interesati de bunul mers al acestor mecanisme sunt chiar cei care au cel mai mult de pierdut daca totul se duce dracului.
Adica oamenii cu dare de mana care au de pierdut averile stranse cu greu si oamenii educati care inteleg ce se intampla.

Acum hai sa ne uitam in jur.

” “O parte semnificativă a presei este în continuare folosită de patroni ca armă în vederea obţinerii unor avantaje politice şi economice sau pentru a pune presiune pe justiţie”, se spune în raport, precizându-se că “politizarea discursului mediatic a fost evidenţiată de decizia unor jurnalişti de a migra în mediul politic şi de atacurile tot mai frecvente între oamenii din presă, în care predomină ameninţările, injuriile şi limbajul vulgar”.

În raportul ActiveWatch se spune şi că media îşi abandonează adeseori misiunea de a informa, în schimbul promovării unor mesaje favorabile intereselor unor entităţi private.

Totodată, conform raportului FreeEx, unele instituţii media folosesc abuziv dreptul la liberă exprimare pentru a intimida alte persoane/grupuri sociale/ justiţia/grupări politice, iar, pe de altă parte, “mai mulţi politicieni au cerut închiderea unor instituţii media”.

“Abaterile etice tot mai frecvente ale presei au fost sancţionate de instanţe, în baza noului Cod Civil”, se spune în raport.

Potrivit aceluiaşi raport, unele instituţii media şi unii oameni din presă îşi somează colegii de breaslă să nu mai relateze critic despre ei, ameninţând cu procese.”

 

Adica exact o parte dintre cei care au cel mai mult de pierdut, investitori si ‘oameni de cultura’, comploteaza pentru a deturna ‘triada de protectie’ de la functia ei fireasca – apararea intregului organism social – catre promovarea unor interese de grup.

SIDA, mâncați-aș!!!

Si noi, astialalti, stam ca fraierii si asteptam sa ne manance ‘oportunistii’ de cur.
OK, aia care fac treaba asta nu isi dau seama ca isi taie singuri creanga de sub picioare, cred ca vor putea fugi la timp din tara, or fi convinsi ca sunt deasupra ‘tutulor’… da’ chiar toti… parca a dat cineva cu praf de orbu’ gainilor … nu ne mai vine odata mintea cea de pe urma la cap…

PS 1. Pentru cine vrea sa citeasca intregul raport Active Watch, iata-l aici: http://www.activewatch.ro/ro/freeex/publicatii/raport-freeex-2013-video/

 

 

Nu ne mai vaccinam copiii,
In schimb le lasam mostenire o gramada de datorii,
Iar atunci cand vine vorba de cheltuit banul public nu reusim sa ne intelegem la imparteala

Cat o sa mai tina chestia asta oare?

Image

N-am mai vazut o asemenea dovada de nerecunostinta!
Chiar daca nu stie sa scrie fata asta s-a chinuit sa faca un tort pentru prietena/sora sa si iata cu ce s-a ales….
Mai exista o varianta, cel putin la fel de nasoala.
Atat cea care tine tortul cat si cel/cea care a facut fotografia sunt prietenii Florinei, tortul a fost facut/cumparat de mama/bunica/matusa iar invitatii s-au gandit ca un pic de misto, pe internet, nu strica…

Image

“Rusia a avertizat, vineri, România, pe tema unor declaraţii “antiruse” ale preşedintelui Traian Băsescu în legătură cu criza din Ucraina, Moscova subliniind că o deteriorare a relaţiilor nu este în folosul niciuneia dintre cele două părţi.”

 

Mai demult am citit o pilda din viata lui Socrate. Ca sa nu ma chinui sa o reproduc din memorie am imprumutat versiunea de aici. Multumesc Gabriel Pascal.

 

” “Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”

“Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

“Nu” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”

“E-n regula” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

“Nu, dimpotriva…”

“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”

Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

“Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?

“Nu, nu chiar…”

“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”

Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.

Nu pot opri vorbele celor care vorbesc despre mine (mai ales cand nu sunt de fata), dar daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de aceste vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze:

1. Este Adevarat?
2. Este Util?
3. Este Bine? “

Eu am sa merg un pic mai departe decat a facut-o Socrate.
Suntem intr-o alianta? Are aceasta alianta un punct de vedere bine conturat si exprimat elocvent? Am participat la intalnirile acestei aliante atunci cand a fost adoptat si exprimat acest punct de vedere?  Este vre-un element de noutate in aceasta luare de pozitie?

Si atunci? Ce rost sa iesim din front? Ca sa devenim ‘tinta’?

Image

Or none of the above…
I share my thoughts simply to encourage other people to think differently than anybody else!

Image

Cititi povestea.

Apoi comentariile:

“Azi aveți ocazia să vă delectați cu un nou text din manualul de clasa a treia

În afara finalului (de un profund umanism și intens antiutilitarist) – personajul principal e ucis, dar criminalii nu-i consumă cadavrul din cauza remușcărilor, chiar dacă îs leșinați de foame – suntem răvășiți și de câteva întrebări nevinovate:
– cum iese pe poartă o văduvă? 
– ce a muncit mama în ziua aia de s-a întors cu un iepure? autorul, după cum vedeți știe, dar preferă să se întrebe doar “cât?”
– e oare înțelept să-ți alungi neamurile pe câmp sperând că se vor înmulți ?

După ce mi-a ascultat nelămuririle Ilinca mi le-a spus și ea pe ale ei:

– Tati, ce au făcut cu friptura dacă nu au mâncat-o?
– Or fi dat-o la câini.
– N-aveau câini.
– Atunci cred că au îngropat-o.
După vreo oră, timp în care terminaserăm tema la mate, Ilinca a mai dat glas unui gând care o sâcâia:
– Tati, dar pe cruce ce i-au scris?
– Cum adică ce i-au scris pe cruce?
– Adică au scris “iepure” sau “friptura de iepure”?” “

Iar la final iata si gandurile mele:

Intrebarile Ilincai sunt de nota 10.
Textul intr-adevar nu prea are mari valente literare, nu pot intelege schematismul unora dintre cei care scriu pentru copii, dar reprosurile care i se aduc cu privire la logica interna nu stau in picioare.
De exemplu femeia nu iesea pe poarta intr-un anume fel specific vaduvelor, iesea pe poarta cu furca in spinare PENTRU ca era vaduva. Daca ar fi avut barbat se ducea el sa faca fanul iar ea ramanea acasa sa vada de curte si de copii.
Asta era diviziunea muncii pe vremea aia…
E adevarat ca se simte o oarecare contradictie intre stilul foarte simplist, aproape didactic, al exprimarii – care sugereaza ca povestea se va termina cu o morala clara – si finalul deschis…
Poate ca mesajul este de fapt asta: ‘asculta sfaturile celor din jur dar fa dupa capul tau’!
Cumpaneste bine inainte de a face ceva – ca sa nu ai remuscari, sa nu auzi labele iepurasului batand in cosul sobei – si dupa aceea asuma-ti consecintele – daca tot l-ai facut friptura atunci mananca-l ca e pacat de el.
Judecand dupa intrebarile Ilincai, se pare ca ea a priceput despre ce e vorba.