Archives for category: Uncategorized

It doesn’t really fit here but it’s rather funny so… enjoy it: http://www.youtube.com/watch?v=QpP7gMPzC78#t=218

And since we are already here…why not: http://www.youtube.com/watch?v=QpP7gMPzC78#t=218

Cata dreptate are omul asta:
“Sa traim cat suntem in viata” !

Image

Emile Durkheim, a French sociologist, amply demonstrated that the act of committing suicide is not only a manifestation of one’s free will but also a reliable indicator of what kind of society/community that person belongs to.

What are we to understand from the graph above, beside the fact that 2006 to 2010 was indeed the pinnacle of the socio-economic crises that is still haunting us?
That we are killing our future/children with our own hands and we do it with ever increasing intensity even after the brunt of the crises has passed?
Or that 2006 to 2010 was just a spike of another, still festering and deeper than meets the eye, kind of crises?

Image

I found this question on FB and I believe it’s worth an answer:

“Why?” as to “how come?” or “why” as to “for what purpose?”

By pure chance and it is up to us to set our goals but we must always take good care not to thread on Mother Nature’s toes or it’s curtains for all of us and for our petty goals.

Alegerile pe care le facem fiecare dintre noi sunt extrem de importante.

Trei oameni au plecat de acasa din proprie initiativa si au facut mult mai mult decat cateva sute care se asteptau unii pe ceilalti.

“Cu trei ca ei faci breakingnews.
Cu trei sute ca ei n-am fi chiar fiii ploii.
Cu trei mii ca ei ar pâlpâi o speranţă.
Cu trei milioane ca ei am fi ce ne place să credem că suntem.”

Lelia Munteanu, Gandul

Cine ne opreste sa facem si noi ca ei?
Sa identificam problemele din jurul nostru si sa le rezolvam fara sa ne impinga cineva de la spate?
Tocmai pentru ca este vorba de chiar viata noastra, nu?

Orice incepator in ale managementului stie ca echipele sudate, ale caror membrii se cunosc si se respecta intre ei, fac fata mult mai bine provocarilor. Chiar si celor care apar pe neastaptate sau, mai degraba, in mod deosebit celor care apar pe neasteptate.
Cei trei, Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Toader, sunt membrii unei comunitati sudate, buni cunoscatori ai mediului in care isi desfasoara activitatea si animati de spiritul de autonomie specific celor invatati sa isi poarte singuri de grija; lor si comunitatii din care fac parte.
Faptul ca structurile care ar fi trebuit sa-i gaseasca rapid pe accidentati  nu au reusit acest lucru este un semnal ca cei care le populeaza nu constituie echipe cu adevarat functionale.
Sa fie aceasta oare o consecinta a faptului ca foarte multi dintre acestia au ajuns acolo ca urmare a unor ‘numiri politice’?

Acelasi manager incepator stie la fel de bine cat este de important ca informatia sa curga firesc intre cei implicati intr-o actiune comuna. Se pare ca nu a fost cazul.
Partea mult mai proasta este ca informatia nu circula firesc in interiorul intregii societati romanesti. ‘Clasa politica’ afla tarziu realitatile din teren iar populatia aproape niciodata tot ce se intampla. Cititi raportul asta al ActiveWatch si va lamuriti.
Poate credeti ca presa scrisa este de mai mult ajutor.
“Cei care au murit de frig în Munţii Apuseni sunt victime ale unui sistem politizat în care cei care ştiu să-şi facă bine meseria sunt daţi la o parte, pentru a le face loc celor care au rude sau prieteni în partidele aflate la putere. Nimic nu se cumpăra la voia întâmplării în instituţiile de stat din România, fiindcă toate contractele trebuie să aducă venituri şi la partid.”

Sabina Fati, Romania Libera

O radiografie cat se poate de exacta. Din pacate autoarea nu merge suficient de departe cu analiza sa. Citind restul articolului un cititor neavizat ramane cu impresia ca singurul lucru care ne mai ramane de facut este sa scapam cumva de ‘Ponta’ si gata, intram in Schengen, laptele si mierea incep sa curga pe strazi iar cainii cu covrigi in coada incep sa roiasca din nou printre noi.
Trebuie sa intelegem odata ca situatia cu care ne confruntam acum, cea descrisa atat de bine de Sabina Fati, se datoreaza faptului ca intreaga clasa politica s-a indepartat de restul societatii. Nu este ‘opera’ unui singur partid/coalitie si nu poate fi rezolvata doar prin simpla indepartare a cuiva/catorva de la putere si inlocuirea lui/lor cu altii ‘mai cinstiti’.
Atata timp cat “Preşedintele exercită funcţia de mediere…… între stat şi societate.”, adica cu alte cuvinte atita timp cat statul va fi vazut/inteles/conceput ca fiind separat de restul societatii si nu ca parte integranta din ea nu se va putea vorbi despre o colaborare fireasca intre toti membrii societatii.
Cei care fac parte din clasa politica sau din administratie se vor crede deasupra tuturor celorlalti iar oamenii ‘de rand’ ii vor percepe pe primii ca pe un fel de asupritori. Iar chestia asta are niste implicatii cat se poate de practice si de directe.
Taxele nu sunt intelese ca niste cotizatii la un fond comun ci ca niste biruri colectate de un stapan venetic. In conditiile astea platitorii incearca sa ii fenteze cat mai tare pe colectori iar cei care gestioneaza banii se comporta in modul descris de Sabina Fati.

Si uite asa revenim la importanta alegerilor individuale. Simpatiile politice sunt una, inregimentarea politica pana acolo unde discernamantul individual e pus in paranteze este cu totul si cu totul altceva. Mecanismele democratice nu vor fi cu adevarat deblocate pana cand nu ne vom asuma cu totii libertatea individuala. In primul rand pe cea de gandire.

Doar astfel vom putea intelege pe deplin discursul tinut de Traian Basescu la intalnirea cu delegatia AMCHAM in 2011:
“Şeful statului a continuat exemplele cu firmele de contrucţii care cer ministerelor facturi cu 50% mai mari decât în mod normal, cu complicitatea consultanţilor. „Sectorul privat să iasă din ipocrizie. Statul are un partener, nu poate fi corupt singur. Cel mai comod pentru sectorul privat este să critice statul, dar este esenţială asumarea de către ambele părţi”, a completat Băsescu.

Ar fi cazul sa ne lamurim o data ca daca o mai tinem mult asa ne vom taia de tot creanga de sub picioare si asta nu e bine de loc.
Vrancea atat asteapta.

Maturizarea asta e o treaba destul de complicata.
Copiii mici reactioneaza emotional la ceea ce li se intampla.
Pe masura ce invata sa vorbeasca parintii lor le impun tot felul de reguli si respectarea acestora ii transforma in fiinte din ce in ce mai rationale.
La inceputul adolescentei, adica exact atunci cand li se pare ca au inteles tot si ca nu mai au nimic de invatat, se comporta ca niste mici robotei. Asa se explica atat ‘cruzimea’ cat si inflexibilitatea lor.
Abia mai tarziu, cand isi dau seama ca cele mai multe dintre regulile facute de oameni sunt relative – spre deosebire de cele naturale, care sunt absolute – incepe cu adevarat procesul de maturizare.
Abia atunci cand incep sa inteleaga ca nu e bine sa te lasi prada impulsurilor de moment dar ca nici ratiunea golita de orice sentiment nu este suficienta pentru a naviga printre stancile destinului.
Si de fapt niciodata nu ne maturizam pe deplin, niciodata nu reusim cu adevarat sa mentinem un cat de cat echilibru intre emotiile care ne trag dintr-o parte intr-alta si ratiunea care ne spune tot timpul ca nu avem destule date pentru a lua o hotarire definitiva.

raduradulescul's avatardrumulspreinima

drumulspreinima

Una din marile disfunctionalitati ale societatii de azi este incapacitatea crescânda a indivizilor de a lega si de a intretine relatii conjugale durabile. Teoria mea abordeaza problema din unghiul profund psihologic al “programului capitalist/consumerist” pe baza caruia functionam. Pentru a o ilustra cat mai bine voi face o paralela.

Avem pe de o parte o companie care produce sa zicem pasta de dinti. Compania vrea ca produsul sa fie cumparat de catre indivizi, astfel ca ii va face publicitate si o va “impacheta” in asa fel incat cumparatorul sa adere la poveste si sa scoata banii din buzunar. Odata produsul cumparat, incepe experienta personala si subiectiva a individului cu acesta. Sa presupunem ca individul constata ca din perspectiva lui “Pasta de dinti X” face maxim 60% din ce promite in reclama ca face. Atunci individul se va orienta catre gasirea unui alt produs care sa-i satisfca nevoile intr-o proportie mult…

View original post 514 more words