Un corespondent de limba romana al unui prestigios post de radio francez urmareste vizita președintelui român în Franța. Citește interviul acordat de acesta către Le Monde. Își informează ascultătorii…
A doua zi, prezent fiind la conferința de presă, același corespondent:

„În fine, cum cvasitotalitatea întrebărilor puse de confraţii noştri veniţi din Bucureşti au fost legate de subiecte de actualitate internă, românească, ne-am molipsit şi noi şi ne-am legat de un răspuns dat de Nicuşor Dan unei întrebări puse de aceeaşi ziarişti de la Le Monde. Preşedintele României a negat răspunsul dat confraţilor noştri francezi. «Am spus că (alegătorii AUR) nu sunt toți (extremişti sau proruşi). Am spus că motivația celor mai mulți dintre ei este o revoltă față de modul în care s-a făcut politică și administrație în România și că, în acest moment, oamenii aceștia care sunt nemulțumiți de modul în care merg lucrurile în România, spun orice e mai bine decât cei care guvernează acum. Asta este realitatea. Și atunci ei găsind un singur vehicul electoral, către care în momentul acesta se pot îndrepta, se îndreaptă către un partid care are în program elemente care sunt antieuropene, ba chiar proruse.”

„Am spus că nu sunt toți!” a fost auzit ca negând „Cei care votează AUR nu sunt nici extremiști, nici proruși”.

După care anumiți ‘analiști’ descoperă că mare parte dintre politicieni, în nici un caz TOȚI, au reticențe în relațiile lor cu presa.
Genul ăsta de maniheism, de împarțire strictă în alb și negru, este cât se poate de distructiv. Distruge încrederea între părți. Și, pe cale de consecință, capacitatea de conlucrare.

Știu. Controversa produce rating.
Ăsta fiind și motivul pentru care este folosit ‘dar’ în loc de ‘precum’. „Dar și” în loc de „precum și cu o serie de oameni de afaceri”.
Uite-așa, de dragul ‘inflamării’, orice nuanțare ajunge să fie intepretată ca negare a mesajului care a fost clarificat.
Doar că funcția socială a jurnalistului este să disipeze informație. Dacă doar încearcă să producă rating, obținând în final neîncredere, atunci n-am făcut nimic. Nici ei, jurnaliștii, nici noi.
Noi toți! Și nici măcar ei.

Dacă fiecare auzim ce vrem, ce ne-am propus – de la început – să auzim… atunci n-o să ne mai înțelegem niciodată!

Cui prodest?!?