Archives for posts with tag: Morala in politica

Fiat justitia, ruat caelum insemna mult mai mult decat “faca-se dreptate chiar daca ar fi sa se prabuseasca cerul” (condamna-l cu orice pret daca il crezi vinovat).

Bunicii nostri romani erau mai degraba razboinici. Scrijeleau cuvintele cu varful sabiei, nu le mangaiau cu varful vreunei pene. Spusele lor erau mai mult avertismente si mai putin indemnuri metafizice.
Erau mult mai interesati de amanuntele practice ale guvernarii imperiului decat de aspectele morale ale justitiei abstracte.

Si pentru ca toate astea trebuiau sa se termine cu o interpretare alternativa a maximei din titlu….

“Ai grija! Daca dreptatea din care te impartasesti nu este cu adevarat justa, mai devreme sau mai tarziu cerul de de-asupra capului iti va cadea de sub picioare”!

Ce ziceti de urmatorul scenariu:

Antonescu se retrage pentru ca nu simte vreo mare dorinta reala de schimbare din partea populatiei ‘de rand’ iar el nu pare a fi din tagma ‘populistilor’, dispus sa faca oricui orice promisiune doar pentru a ajunge ‘la putere’ si apoi sa se scuze: ‘nu s-a putut’.

In turul doi ajung Gabriela Vrinceanu Firea din partea PSD si Elena Udrea din partea ‘dreptei reunite’ in conditiile in care prezenta la vot in turul I a fost sub 30%, majoritatea electoratului fiind atat de scarbita de campania de la europarlamentare incat a considerat ca nu mai are nici un rost sa voteze.

Ce va face PNL in situatia in care chiar daca USL nu s-a destramat inca deja a devenit evident ca indiferent cine va castiga la prezidentiale Ponta isi va pastra postul de prim-ministru?

Intotdeauna lucrurile au mai multe fete si fiecare le poate intoarce dupa cum poate sau in functie de ce interese are la un moment dat.
Trebuie sa tinem cont totusi noi ne putem uita la ele din ce parte dorim si sa le simplificam cat vrem numai ele raman acolo in toata complexitatea lor si se mira: ‘Oare cand or sa ne bage astia in seama?’

Tocmai am citit pe Twitter: “Dati-mi voie ca, in ultima zi din an, sa-i adresez presedintelui Basescu racoroasa urare:” La anu, multi ani!” “ (Mircea Badea)

Cei cu inclinatii literare pot admira ascutimea verbului, cei preocupati de drepturile omului pot exclama ‘iata adevarata libertate de exprimare’ iar basistii pot spune ‘ce magar!’ doar ca problema ramane.

Iar aceasta nu este Basescu ci cum de a fost ales ca presedinte de tara un om care poate declara linistit: ““Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.”

Pe vremuri erau foarte multe bancuri cu Bula.

Unul dintre ele suna cam asa:

‘Diriginta lui Bula afla ca saptamana viitoare va avea inspectie de la regionala de partid asa ca ii pregateste pe copii.- ….. Si probabil ca la un moment dat o sa va intrebe si ce meserii au tatii vostri. Hai sa vedem ce veti raspunde voi. Spune tu Ionescule.
– Tata e strungar la 23 August.
– Acum Popescu.
– Tatal meu este frezor la Timpuri Noi.
– Hai Bula, spune si tu ca vad ca esti tare nerabdator!
– Tata este clopotar la Patriarhie.
– Bula, nu cred ca ‘tovarasii’ se vor bucura sa auda asta…
– Atunci am sa spun ca e disk-jockey la Mystic-Club!’

Avand in vedere ca eu am asa o teorie cum ca starea psihica a unei comunitati poate fi ‘masurata’, cel putin calitativ, prin studierea bancurilor ‘colportate’ in interiorul ei am fost foarte atent cand am aflat de o varianta moderna a acestui banc:

‘….Popescu
– Tata e pompier si salveaza vieti.
– Ionescu
– Tata e medic si salveaza vieti.
– Bula
– Tata este dansator intr-un club gay, danseaza la bara, clientii ii baga bani la chiloti, si daca platesc bine tata si-o pune cu ei in boschetii de la intrare.
Miscata de situatia lui Bula diriginta il opreste dupa ore:
– Imi extrem de rau, daca as fi stiut nu te intrebam in fata intregii clase.
– Dumneavoastra sa ma iertati-ma doamna diriginta, zice Bula cu ochii in lacrimi, v-am mintit, tata se ocupa cu politica da’ mi-a fost rusine sa spun.’

Ca tot ‘sarbatorim’ trezirea din 1989…

In postarea trecuta am adus vorba despre Sven Hassel.
Cei mai tineri dintre noi s-ar putea sa nici nu fi auzit despre el. A fost un soldat din armata germana care a reusit sa supravietuiasca razboiului – si l-a facut pe tot, din ’39 pana in ’45 – iar apoi a povestit ce i s-a intamplat.

In ’40 a dezertat. A fost condamnat la puscarie iar dupa cateva luni a fost transferat intr-un regiment disciplinar. Ca atare a mai facut un stagiu de instructie. Numai ca de data asta ‘instructia’ avea mai degraba de a face cu ‘reeducarea’ (vezi ‘Fenomenul Pitesti’) decat cu antrenamentul specific militar. Intr-una din cartile lui povesteste ca ‘instructia’ asta cuprindea si momente in care trebuiau sa se prezinte la o ‘inspectie de front’ (unde pentru o pata de noroi pe uniforma primeau pedepse crunte) la o jumatate de ora dupa ce se intorsesera din cite un mars de doua zile prin noroaie. Singura solutie era sa intre sub dus cu uniforma si tot echipamentul pe ei si sa spele tot acolo, pe loc. E de presupus ca apa de la dus era daca nu calda atunci macar incropita, altfel nu ar fi avut nici o sansa…

Ei bine, in primele 3 sau 4 saptamani de armata acolo unde si cand am fost eu incorporat nu a curs apa aproape de loc. Nici rece si cu atat mai putin cea calda. Si mi-am “satisfacut stagiul militar” in mijlocul unui municipiu – Focsani – din Romania anului 1981 si nu undeva in Germania anului 1940…

Pana la urma asta a fost motivul pentru care au cazut regimurile comuniste. Nu comunismul nu ‘a cazut’ inca, mai sunt nostalnici care mai cred ca utopia asta ar fi putut fi pusa in practica, dar despre asta mai tarziu!

Regimurile comuniste au cazut pentru ca asa ceva nu putea functiona!

It’s the economy, stupid!

M-am saturat” de Andrei Plesu.

Da’ chiar, oare din cate guverne, fronturi de salvare nationala, parlamente, echipe de consilieri prezidentiali, etc. a facut parte Plesu pana s-a saturat?
Nu ca n-ar avea dreptate, asta nu. Tot ce a scris in articolul asta e perfect adevarat iar indignarea lui e perfect justificata.
Ma gandesc totusi ca mergea si un pic de autocritica…zic.

Vorbeam intr-o postare anterioara despre cum, interpretandu-l ‘entuziast’ pe Descartes, am ajuns la concluzia ca ‘ratiunea il face pe om’.
Iata aici o noua dovada altceva il face pe om si nu ratiunea pura. Aceasta din urma este doar un mecanism, o modalitate de a asambla si folosi in scop propriu informatiile pe care le avem la indemana.
Catre ce scop? Ne putem folosi de ratiune pentru a incerca sa raspundem si la aceasta intrebare. Din pacate vom obtine doar atat, un raspuns. Atunci cind vom alege cu adevarat catre ce scop sa ne indreptam vor intra in joc caracterul nostru, bunul simt, educatia… Adica exact ceea ce am acumulat pina in acel moment din interactiunea cu oamenii de care ne-am ‘lovit’ de-a lungul vietii. Unii ar zice ca din acest moment intervine ‘morala’.
Se poate spune si asa. Eu prefer explicatia lui Humberto Maturana:
‘Oamenii nu sunt singurele fiinte constiente. Si cainele e constient, simte atunci cind este lovit. Spre deosebire de caine insa omul este constient de faptul ca este constient.
Iar aceasta constiinta nu a aparut din intimplare la unul dintre indivizi si apoi s-a raspandit pentru ca a fost folositoare ci a aparut prin interactiunea intensa si repetata intre indivizii societatii, mai ales prin intermediul limbajului. Acesta din urma a aparut tot asa, ‘intre’ indivizi, si impreuna, constiinta de a fi constienti impreuna cu abilitatea de a comunica idei in intreaga lor complexitate, au transformat o grupurile de ‘maimute’ pre-umane in societatile (aproape) umane de astazi.
Sa nu uitam totusi contributia esentiala a lui Descartes. El a inceput rationamentul sau cu ‘Dubito ergo…’
Asa gandesc cu adevarat oamenii: “Ce ar fi daca…” Unii ajung la concluzia “Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”, altii la “cum sa fac sa mai castig odata alegerile”.
Poate ca ar fi timpul sa inceapa si alegatorii sa gandeasca: “Ce ar fi daca…?”