Identificăm neplăcerea.
Identificăm cauza.
Identificăm potențialul remediu.

Prea multă lume suferă.
Care suferință este folosită ca o resursă. De către cei care consideră acest lucru ca fiind acceptabil.
Sub ochii pasivi ai celor care consideră că nu este treaba lor și/sau că pe ei nu-i afectează ce se întâmplă.

Această postare nu este despre imigranți. Nu este doar despre imigranți…
Este despre oameni. Despre oameni care suferă. Despre oameni care exploatează suferința. Și despre oamenii care încă n-au înțeles ca suferința semenilor lor va ajunge, la un moment dat, și la ei.
În situația în care, profitând de nepăsarea indiferenților, cei care exploatează suferința continuă să ne taie tuturor creaga de sub picioare.

Bănuiesc că ați identificat deja ‘cauza’.
Procesul la care asistăm – și care este pe cale să destructureze însuși modul nostru de viață – este pus în mișcare tocmai prin instrumentalizarea suferinței umane. Identificarea acesteia ca fiind o oportunitate și apoi ‘înhămarea’ ei conform scopurilor celor care încearcă să profite de pe urma existenței acestei suferințe.

Care este remediul?

Soluția ‘banală’ ar fi rezolvarea tututor problemelor care produc suferințe semenilor noștri.
Nerealist? Au încercat și comuniștii chestia asta? Chiar dacă doar la nivel declarativ? Și mai rău au făcut?

Soluția realistă comportă trei aspecte.
Acceptam că fiecare dintre noi avem limitele noastre. Și că nici unul dintre noi n-am putea să ne descurcăm de unul singur.
Acceptăm că avem la dispozitie un spațiu limitat. Că nu avem unde să ne ascundem. De ceilalți și nici de consecințele faptelor noastre.
Acceptam că primii care trebuie să facă ceva suntem noi. Fiecare dintre noi. Pentru că noi suntem cei despre care e vorba!

Odată acceptate cele trei chestii de mai sus, remediul este gata.
Renunțăm la pasivitate!
Tragem de mânecă pe cei care exploateză suferința. Le explicăm consecințele faptelor lor
Îi ajutăm pe cei care suferă. Inclusiv deschizându-le ochii cu privire la adevăratele cauze ale suferințelor lor.

Iar primul pas, și poate cel mai important, este să nu ne mai înjurăm între noi dacă se întâmplă să avem păreri diferite. Să nu ne lăsăm provocați de cei care bagă bățul prin gard.
Să nu dăm vina pe victimă pentru cele înfăptuite de agresor.

Al doilea pas, la fel de important, este să conștientizăm cât de mult datorăm norocului!
https://press.princeton.edu/books/hardcover/9780691167404/success-and-luck?