(A wise husband and a forgiving wife are the best recipe for a happy marriage.)

Pe bune?!?

Sună bine, nu? Cel puțin la prima strigare…

Daca stăm să ne gândim un pic… Drepți, ca să nu ne doară spatele!

Rabdarea soției e de-a dreptul inutilă, DACĂ se întâmpla ca soțul să fie prea înțelept. Sunt cazuri, chiar dacă foarte rare… Și pentru ca ‘use it or lose it’ – adică orice însușire/abilitate dispare dacă nu este folosită la justa valoare, răbdarea aia va dispărea în timp. Cu atât mai repede cu cât soțul este mai înțelept!

Pe de altă parte, o soție cu adevărat răbdătoare va reuși să scoată tot ce e mai rău din cel mai înțelept bărbat din lume.
‘Cel mai înțelept bărbat din lume’ este un superlativ relativ. Este vorba doar despre cel mai înțelept bărbat disponibil pe Pământ la un anumit moment! În nici un caz despre bărbatul perfect…
Dacă cel mai înțelept bărbat din lume are o probabilitate de 1 la 4 miliarde, bărbatul înțelept, la modul absolut, este un personaj imaginar!
Use it or lose it e valabilă, evident, și pentru înțelepciunea relativă… Mai ales că ‘înțelepciunea’ are prostul obicei de a i se urca înțeleptului la cap! Tocmai pentru că este ‘relativă’. Răbdarea… mai greu! Nu te laudă nimeni…pentru cât de mult ești în stare să rabzi…

Așa că… Bărbatul să fie cât de înțelept poate el iar femeia să facă bine să nu-i rabde prea multe!
Doar că femeia ar fi bine să fie ea suficient de înțeleaptă încât să-l ia cu frumosu’ pe ‘deșteptul ei’ în desele cazuri când n-o să-l ducă mintea…