Inca un post inspirat de un articol aparut in Jurnalul Roz de Cazarma al Simonei Tache:
“Cât mai rezistăm cu acest sistem de învățământ mizerabil?”
Sistemul de invatamant nu are cum sa fie fundamental diferit fata de restul societatii.
Iar aceasta problema este principial aceeasi peste tot in lume, sunt foarte putine tarile in care oamenii nu isi pun cu acuitate intrebari pe aceasta tema.
De fapt aceasta ‘tevatura’ este un simptom al unei probleme mai adanci.
Sistemul de invatamant este, in realitate, un mecanism prin care generatia actuala o pregateste pe cea viitoare pentru a se integra in societate. Pentru ca acest sistem sa functioneze macar satisfacator ar trebui ca generatia actuala sa aibe o idee relativ clara despre cum ar trebui sa arate viitorul pentru care o pregateste pe urmatoarea. Si, in acelasi timp, mai trebuie ca acesteia din urma – adica copiilor nostri – sa le convina perspectiva care li se ofera.
Numai ca eu nu sunt deloc convins ca generatia noastra stie cu adevarat ce vrem. In schimb stiu sigur ca ai nostri copii sunt debusolati rau de tot cu privire la tot ceea ce se intampla in jurul lor.
In situatia asta ma intreb ‘ce ar mai trebui sa reziste’? Noi insine, ca persoane fizice sau ‘noi’ ca societate?
Ne place atat de mult situatia actuala? Incat sa o oferim ca model copiilor nostri?
Nu cumva ar trebui sa facem un pic de curatenie, mai ales ‘mentala’, inainte de a incerca sa transmitem ceva mai departe?
In recent schimbata strategie a educatiei se tot vorbeste despre nevoia de reabilitare a invatamantului profesional/vocational. Se spune acolo ca tot romanul viseaza ca odrasla sa sa ajunga cel putin director si ca nimeni nu-si indeamna copii sa invete o meserie ‘practica’….
Pai ce meserias mai traieste cu adevarat bine in Romania zilei de astazi?
Daca pana si medicii au inceput sa plece… ce ne mai miram ca profesorii nu mai au nici un fel de tragere de inima?
eu am plecat din tara (nu sunt nici medic nici profesor, doar un inginer parinte). As adauga cateva observatii, comparand cu alte tari si mai ales cu oameni din toata lumea:
-romanilor le place sa se vaicare dar sa nu faca nimic, sa astepte de la altul. De la stat eventual.
-cine alege meseria de profesor, o alege de placere si asta e valabil pentru majoritatea Europei.
-In Romania situatia este relativ buna pentru profesori (in Belgia unde sunt acum salariul brut a unei invatatoare este mai mic decat al unei femei de serviciu bune!!! ) si mai lucreaza 35 ore pe saptamana, 2 luni vacanta vara. Sau mai bine sa vorbim de franta unde pana la definitivate/grade (habar nu am termenul local) vacantele nu le sunt platite asa ca sunt nevoiti sa aleaga si joburi de vara
-cu rude profesor in Ro, cel mai greu este conflictul cu parintii(ce au pretentii si nu isi asuma responsabilitati) dar si cu inspectorat/directori ce… sunt numiti politic (nu toti, evident, dar cand un om cu etica si valoare da de cativa din astia, se gandeste de 2 ori daca sa mai stea sau sa se mute in privat)
-parintii prefera sa se planga si sa nu schimbe ceva. Eventual mai ling fundul madamei. Cadouri gen parfum cafea ciocolata imi aduc aminte de perioada gri. Lipseste un cartus de Kent 😀
-educatia nu inseamna instruire. Educatia vine de acasa si are valoare mai mare decat instruirea copilului. Mi se pare suficient note medii si cunostinte medii la toate materiile, descoperit o pasiune, si completat acasa cu: educatie financiara, educatie alimentara, disciplina!! ( e foarte important de invatat ca un lucru inceput terbuie terminat), lucru in echipa, lucru pe proiecte, etc. Ca inginera consider ca pergatirea tehnica o reprezinta poate 20-30% din valoarea mea (si asta am facut-o nu la facultate, ci prin cursuri online gratuite) iar diferenta o face in puterea de adaptare si cum mi-am vandut pielea.
Si ca o remarca, in Bucuresti un zugrav bun castiga de 3-4 ori cat un avocat prost. Asa ca as vrea sa invat copilul si sa ‘isi zugraveaca’ minimum singur (eu nu stiu asta).
LikeLike
Educatia nu inseamna instruire!!!! Perfect de acord.
Un zugrav bun castiga de 3-4 ori mai mult decat un avocat prost.
Intr-adevar, dar cu conditia sa lucreze de unul singur. Adica sa devina antreprenor. Si, mai ales, sa lucreze la negru. Daca ar plati toate angaralalele ar deveni atat de scump incat nu l-ar mai angaja nimeni.
Asa ca toti zugravii buni sunt prin tarile calde, mai ales cei care nu vor sa se lege la cap.
Si asta tocmai pentru noi, astia care am ramas aici, preferam intr-adevar sa ne plangem in loc sa-i tragem pe politicieni de maneca.
LikeLike