A făcut cineva un banc pe net.
Care banc deschide oportunități cât se poate de interesante.

Care este ‘lățimea de bandă’ a limbajului?
Cât de mult înțeles poate fi înghesuit într-un număr limitat de cuvinte? Și, mai ales, cât de mult din acest înțeles poate fi recunoscut ca atare și ‘recuperat’ de către cei care intră în contact? Cu acele cuvinte…

Cel care a pus la cale gluma nici măcar nu le-a menționat. Jumătate dintre comentarii fac referire la ele… la legume!
Din punct de vedere ‘logic’, are sens. Pentru a număra fructele, trebuie mai întăi să le alegem. Să vedem dacă nu cumva sunt amestecate cu alte chestii. Cu legume…

Ce sunt fructele?
Mere, pere, căpșuni, cireșe… chestii dulci, pe care le mănânci, de obicei, după masă. Ca atare, sub formă de desert sau chiar de dulceață.
Sau chestiile alea pline de semințe pe care le fac plantele după ce se scutură petalele florilor…
Ce sunt legumele?
Chestiile alea pe care ni le îndesau mamele noastre pe gât, în numele alimentației sănătoase. Bucăți din plante, proaspete sau gătite, care trebuie mestecate mult înainte de a putea fi înghițite. Și care țin, la o adică, de foame.
Sau niște plante care au o anumită particularitate. Rădăcinile lor adăpostesc niște bacterii fixatoare de azot. Și ca urmare a acestei simbioze, plantele respective – legumele – îmbogățesc pământul în care cresc. În loc să-l sărăcească.
Vechii locuitori ai Mexicului cultivau porumb amestecat cu dovleac si fasole. Dovleacul și fasolea – amandouă legume – ajutau porumbul să crească. Porumbul, la rândul lui, oferea sprijin și umbră legumelor. Toate trei îi hrăneau pe strămoșii mexicanilor.
Bunicii noștrii roteau culturile. Din când în când puneau trifoi. Care e tot o legumă. Din punct de vedere botanic…

Toate informațiile astea sunt înghesuite în doar două cuvinte. Fructe și legume.
Și acum, că toată lumea are tot felul de dispozitive conectabile la internet, informațiile astea sunt cât se poate de disponibile. Nu mai e nevoie să le fi învățat dinainte.

Ar trebui totuși să ținem minte ceva.
Să verificăm ce se ascunde în spatele cuvintelor. Care sunt, de cele mai multe ori, mai largi decât par la prima vedere!

Doar că pentru asta avem nevoie de exercițiu!
Adică avem nevoie să ne învățăm singuri…

Să nu mai punem botul!
Să ținem cont de faptul că nu toți cei care ne vorbesc au cele mai bune intenții. Cu privire la noi…
Poate ar fi bine să verificăm și ce au făcut la viața lor înainte de a le crede promisiunile!

Și ca să nu termin brusc, ‘legumă’ mai înseamnă ceva. O persoană aflată în stare ‘vegetativă’. Care trăiește dar care nu prea e ‘de față’. Din cauze obiective – a suferit un atac cerebral, de exemplu – sau subiective.
‘Nu mai sta ca o legumă!’… Nu-i mai lăsa pe alții să te păcălească!