Archives for category: yes but
Newer Entries »

Cine pe cine ia de prost.

November 10, 2013 //
0

Reverse engineering e o chestie care poate fi facuta si in industria comunicarii, nu doar in manufacturing.

Acu’ vreo cateva zile nevasta-mea m-a intrebat:
‘Mai tii minte reclama aia de la FNI, ‘Dormi linistit’?’
‘Cea care m-a facut sa cred ca aia ne luau de prosti si care m-a convins sa scot banii de acolo? Da, o tin minte. Da’ ce ti-a venit?’
‘Pai tu n-ai vazut ce reclame se fac acum la Credit de nevoi personale? Sau alea in care e vorba despre Amanarea inevitabilului ? BNR-ul a redus dobanda la 4% pe an si astia vor sa vanda credite cu DAE de 14.9%? Adica cu un ‘spread’/’adaos comercial’ de 10.9 %? Ce parere au astia despre clientii lor? Sau se adreseaza doar ‘zapacitilor’?
‘Depinde cum vrei s-o iei…Creditul ala despre care vorbeai tu, cel cu DAE de 14.9% vad ca se adreseaza direct unora care au nevoie de refinantare.  Daca au folosit prea des cardul de credit … 14.9% e mult mai bine decat 22.8%, dobanda de pe un card de credit de la aceiasi banca…’
‘Bine, intr-un fel ai dreptate…Numai ca exista tot felul de carduri de cumparaturi cu 6 sau 12 rate fara dobanda… si atunci de ce sa te bagi la un credit, indiferent de dobanda?…0% e mult mai bine decat 14.9% care e intr-adevar mai bun decat 22.8% dar de ce sa platesti dobanda daca se poate si fara… Am revenit de unde am plecat, astia incearca sa momeasca fraierii…’
‘Poti sa o iei si asa… Pe de alta parte nu era regula aia ca inainte de a da un credit bancherul trebuie sa se asigure ca creditatul este in stare sa inapoieze banii? Pai daca te apuci sa cauti fraieri ca sa le dai cu tot-din-adinsul bani cu imprumut …si la o dobanda atat de mare incat pare de pe alta lume… pana la urma asta inseamna ca strategia ta de business este cel putin dubioasa…’

Din momentul acela al discutiei am inceput sa ma gandesc la reverse engineering.

Daca analizezi un mesaj poti afla multe lucruri.
Ce vrea celalalt sa comunice, la primul nivel.
Care este publicul tinta si cam care este parerea comunicatorului despre publicul sau tinta – din modul in care este formulat mesajul si din strategia de difuzare a acestuia. Asta ar fi al doilea nivel.
Care este parerea acelui public tinta despre el insusi! Sa nu uitam ca inainte de difuzare mesajele se verifica, in focus grupuri de pilda. Iar daca ajung sa fie difuzate inseamna ca respectivele mesaje au trecut de faza focus grupurilor. Mai mult, pe masura ce sunt difuzate li se masoara impactul si eficienta. Iar faptul ca unele sunt difuzate mai multa vreme inseamna ca acele mesajel e sunt receptate bine, cel putin de publicurile lor tinta. “Mici de la McDonald’s” e atat de popular incat face cariera pe internet. Nu ma credeti? Faceti o cautare pe Google si vedeti cata reclama este ‘vanduta’ cu ajutorul acestui clip publicitar postat pe o gramada de site-uri. Iar asta nu inseamna nimic altceva decat ca printre noi sunt suficient de multi oameni care se recunosc cu mandrie …”Ia da ma sa vedem exact…Zici ca sunt la varu-miu  in curte…Bine patrunsi, mustar cat trebuie… Fii atent, gustul il face pe mic ma!… Ce e bah, ne grabim?” Asta ar fi al treilea nivel.
Cat de disperat/nepasator este cel care comunica! La un moment dat ar trebui ca cel care initiaza o campanie de comunicare sa se intrebe cam ce efect are campania lui la un nivel mai general, nu doar la nivelul publicului tinta al acelei campanii. De exemplu McDonald, care la nivel mondial a inceput sa isi modifice usor usor imaginea, ar trebui sa se intrebe cam ce parere are intreg poporul roman despre faptul ca este personificat printr-un sofer obraznic care ii fura sandvisul ajutorului sau dar care nu e in stare sa-si friga proprii sai mici, ii evoca cu mare placere pe cei ai ‘varului’… UniCredit Tiriac ar trebui sa-si faca un serios examen de constiinta referitor la cum adica sa-i dai cuiva bani cu credit daca acea persoana se gandea serios sa amane nasterea sau bacalaureatul copilului sau… Oare cata vreme vor mai accepta clientii Bancii Transilvania sa fie leganati de ‘zanul din poveste’?… Sau poate ca aici vorbim deja despre deontologia caselor de publicitate care ar trebui sa atraga atentia clientilor lor asupra acestor ‘amanunte’? Or fi si ‘publicitarii’ atat de disperati dupa comenzi incat nu le mai pasa nici lor de nimic?

Sa fie oare o explicatie mult, mult mai simpla? ‘Ei’ ne iau pe noi de prosti iar noua nu ne pasa pentru ca si noi ii luam pe ‘ei’ tot de prosti? Iar acesti ‘ei’ suntem de fapt tot ‘noi’? In functie de partea oglinzii pe care ne aflam la un moment dat?

Tags , , , ,
Categories Culture, Economy, Psychology, yes but

Inca nu am inteles nimic!

November 8, 2013 //
1

“capacitatea de intervenţie în economie, pe partea de investiţii a Guvernului României, dar şi stimularea absorbţiei fondurilor europene prin prefinanţări o să scadă faţă de acest an. Aceste efecte se vor vedea clar într-o contracţie în sectorul economic privat, din cauza lipsei de lucrări”, explică vicepreşedintele Cartel Alfa.”

In primul rand as vrea sa fac o precizare ‘metodologica’: nu exista ‘Guvernul Romaniei’ dupa cum nu exista nici ‘stat’. Acestea sunt niste fictiuni. In realitate exista oameni, mai mult sau mai putin priceputi, aflati temporar in pozitii de extrema responsabilitate – membrii guvernului – sau ocupand pozitii in structura administrativa numita ‘stat’.

60 de poporul asta a gemut sub oprimarea comunista. La un moment dat comunismul s-a prabusit. Nu l-am dat noi jos, s-a prabusit el singur.
Daca l-am fi dat noi jos ar fi insemnat ca am priceput ceva si atunci citatul de mai sus nu ar mai fi fost rostit de o persoana importanta si mai ales nu ar mai fi fost preluat de o semnificativa institutie media.

Sa ma explic. Caracteristica comunismului, ca si a tuturor celorlalte autoritarisme, este “centralismul”. Faptul ca toate deciziile importante sunt luate de catre un numar redus de persoane. Nu stiu daca mai tineti minte ca lumea spunea despre Ceasca ca el n-ar fi fost om rau dar ca era influentat de sinistra sa sotie. Sau ca ar fi fost mintit/prost informat de catre cei din jurul lui.
Genul asta de atitudine accepta in mod tacit ca ar putea exista o persoana/numar redus de persoane care, daca am avea noroc si ar fi bine intentionate iar cei din jurul lor si-ar indeplini destul de bine rolurile, ar putea fi in stare sa gestioneze un lucru atat de complicat  precum o tara.

Ori istoria ne invata ca acest lucru nu s-a intamplat niciodata. Toate imperiile s-au prabusit mai devreme sau mai tarziu, inclusiv cel condus de una dintre cele mai sclipitoare minti ale lumii: Napoleon Bonaparte. Statele si economiile care functioneaza cat de cat bine sunt fondate pe idea de libertate si de autonomie a actorilor politici si economici.

In sensul asta avem nenumarate invataturi de natura religioasa, pilde in literatura si lucrari stiintifice: Cel mai mare pacat din Biblie este aroganta, Goethe ne-a avertizat ce pateste ucenicul vrajitor, Herbert Simon, printre altii, a demonstrat stiintific limitele aparatului birocratic iar Daniel Kahneman, tot printre altii, a aratat care sunt limitele rationalitatii indivizilor umani.

Si cu toate astea noi inca ne mai uitam in sus, la ‘Guvernul Romaniei’, cu speranta ca acesta sa ne rezolve problemele. Prin intermediul bugetului!!!

Statele si Guvernele au rolurile lor, care nu trebuie minimalizate.
Numai ca treaba lor este sa arbitreze si nicidecum sa ne spuna ce sa facem.
Ori daca noi credem in continuare ca ‘sectorul privat se contracta pentru ca nu are lucrari de la stat’, daca ne intoarcem tot catre Guvern si ii cerem sa ‘creasca capacitatea statului de a interveni in economie’ inseamna ca inca nu am inteles nimic.

Tags
Categories Economy, politics, Psychology, yes but

Chiar asa sa fie?

November 7, 2013 //
0

“Cu cifre se poate dovedi orice”, depinde pe care le alegi.

Cât economiseşte lunar un român?

Conform unui raport intocmit de Erste si mentionat de RFI 40 de Euro pe luna, extrem de putin fata de cei 181 economisiti de un austriac generic.

Or fi comparabile aceste doua cifre?

Pentru un bancher, da. Pana la urma pe acesta il intereseaza cati bani se economisesc intr-o economie si intensitatea cu care acest fenomen are loc, adica exact numarul de unitati monetare pe cap de locuitor. Pe el nu il intereseaza ca suma economisita reprezinta 5 sau 50% din venit, pe el il intereseaza doar suma absoluta – cea pe care o poate comisiona in fel si chip si pe care, o data ‘capturata’ sub forma de depozit, o poate de mai departe sub forma de credit. Sau invers, cam ce volum de credite poate absorbi o tara in functie de capacitatea locuitorilor ei de a economisi – adica de a rambursa credite.

Dar ce impact are stirea asta asupra unui cititor neavizat sau neinteresat de industria bancara? Sincer sa fiu nu stiu, nu am pretentii de Mafalda. Stiu doar ce impact a avut asupra mea: Cat neprofesionalism din partea jurnalistului care a preluat informatia de la Erste si gata. Nu a incercat sa inteleaga ce se ascunde in spatele stirii, nu a profitat de ocazie sa ‘sape’ mai departe!

Sa vedem ce putem afla daca raportam sumele economisite la doi parametri extrem de utilizati: PIB-ul pe cap de locuitor in cifre absolute si cel corelat cu puterea de cumparare.

Romania: 40 de Euro/luna economisiti, adica 54$, 7943 $/locuitor sau 16 518 $ PPP/locuitor.

Austria: 181 de Euro/luna economisiti, adica 244.5$, 47 226 $/locuitor sau 44 618 $ PPP/locuitor.

Trecerea de la dolari absoluti la dolari PPP (purchasing power parity) se face calculind suma necesara pentru a cumpara acelasi cos de produse si servicii in diverse tari. Din pacate aici iar avem de a face cu influenta metodologiei de calcul asupra rezultatului. Un roman care locuieste la oras si care are o masina (costa la fel in Austria si in Romania), cumpara combustibil (aproximativ acelasi pret in ambele tari) se imbraca la mall (preturile sunt iarasi comparabile) si  mananca de la Mega Image are o structura a cheltuielilor mult mai apropiata de cea a unui austriac decat un roman care locuieste la tara si se deplaseaza cu bicicleta. In schimb pentru austrieci aproape ca nu este nici o diferenta intre cele doua cazuri.

Sa impartim acum sumele economisite la venituri:

Romania: 54*12= 648 $/an adica 8.16 % din venitul absolute sau 3.9% din venitul ‘comparabil’.

Austria: 181*12= 2172 $/an adica 4.6 % din venitul absolut sau 4.9% din venitul comparabil.

Parca a inceput sa rezulte cu totul si cu totul altceva, nu? 

Dar n-am terminat inca. Economisirea poate incepe abia dupa ce individul si-a satisfacut necesitatile absolute. Adica abia dupa ce te-ai saturat, ti-ai platit chiria si detergentul te poti gandi daca sa te duci la film sau ce camasa sa iti cumperi: scumpa, ieftina, de loc…

Si dupa cum am mentionat mai devreme pentru romanii de la oras costurile sunt foarte comparabile cu cele din Austria doar ca veniturile, chiar daca sunt mai mari decat cele ‘de la tara’, ajung abia la jumatatea celor austriece.

Si atunci? Ce rost a avut articolul din RFI?

 

 

 

 

 

Tags , , , ,
Categories yes but

The Agency Problem

November 4, 2013 //
0

Sir Anthony Giddens, a left leaning sociologist turned philosopher and the man behind Tony Blair’s ‘Third Way’, is ‘responsible’, among other things, for re-stoking the ‘who came first, structure or agency’ debate.
And he issued a very powerful warning (my words): ‘No agent, no matter how wise or well intended, is able to foresee and control all the consequences of his actions and decisions’. He refers to this phenomenon as the ‘unintended consequences of modernity’.

About the same time as Giddens issued his warning in Britain across the ocean, in Chicago, Milton Friedman refocused the economic thinking: “companies should “make as much money as possible while conforming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom.” “

It seems that nowadays nobody heeds any attention to any of them.
On the left the progressives try to bring about ‘their’ progress through ever more byzantine rules and regulations imposed by the governments they control while on the right some people act as if money is the sole legitimate goal which may be pursued at all costs. Long forgotten are both Giddens’s warning against the arrogance of the decision makers and Friedman’s counsel: “while conforming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom”!
 
Is there anything to be done about this?
 
Forty years ago some Romanians were sent by a state owned company to Germany to do some lengthy repairs. Their car needed an oil change so they did exactly what they were accustomed to: puled over to a quiet spot near the apartment building were they lived  and performed the operation on the curb, collecting diligently all the used oil. In five minutes the police was there. The Romanians were flabbergasted: “OK, we understand that this is against the law in Germany. We didn’t know this but we are not going to contest it. But how did you find out? No living soul came near us since we started.” “Look over there!” the policeman pointed to a window. “Somebody called us!”
 
Maybe this is the explanation for Germany’s success. Everybody is free to do whatever he wants but simultaneously everybody else is watching AND not accepting any bullshit from anybody.
Tags , , ,
Categories Culture, Psychology, yes but

Dupa 20, si ceva, de ani.

November 2, 2013 //
0

Mai tineti minte ceva de dinainte de Decembrie ’89? Si nu ma refer aici la chestiile evidente, la frig, la foame, … ci la ‘subtilitatile’ care ne ajutau sa supravietuim si care, pentru un observator atent, pot constitui semnale interesante.

Eu, unul, tin minte bancurile.

Cand un lucru devine banc inseamna ca aproape toata lumea a aflat de el si oamenii si-au format o opinie despre chestia aia. Iar cand bancul incepe sa circule, adica sa fie spus din gura in gura, inceamna ca oamenii deja sunt dispusi sa faca ceva pe tema aia. Nu neaparat sa inceapa ei ceva dar exista asa, o asteptare… La primul prilej, la prima scanteie…

Cand eram mic parintii mei aveau incredere in mine si discutau relativ liber. Prietenii lor la fel. In felul asta am aflat, prin ’69-’70, un banc cu Ceasca.
Cica era pe un iaht impreuna cu Nixon si cu Brejnev. In jurul lor apa plina de rechini. La un moment dat au inceput sa se laude cu ce garzi de corp curajoase au fiecare dintre ei. Nereusind sa-i convinga din vorbe Nixon scoate ceasul de la mana, un Rolex, si il arunca in apa. Garda lui de corp plonjeaza si vine inapoi cu ceasul in mana stanga, dreapta fiindu-i mancata de rechini. Brejnev, ca sa nu ramana mai prejos, isi arunca si el Pobeda. Ivan, garda de corp, sare in apa si vine cu ceasul in dinti – maini nu mai avea. Toata lumea era extaziata cu privire la curajul celor doi si se uitau acum la Ceasca sa vada ce urmeaza. Scoate asta ceasul, il arunca in apa si se intoarce cu fata la Vasile, garda lui de corp. La care Vasile, calm: “Tovarase secretar general, eu sant aici sa va apar pe dumneavoastra de dusmanii de clasa, nu sa particip la competitii stupide de inot subacvatic.” La care toata lumea a cazut de acord ca Vasile a fost cel mai curajos, auzi sa le spuna el unor sefi de stat ca n-are chef sa se lase antrenat in ‘competitii stupide’ din cauza orgoliilor lor.

Prin ’79, am auzit alta varianta. Acelasi iaht, aceleasi ape infestate de rechini, Ceasca, Carter si Brejnev. Aceiasi discutie despre curaj, Carter arunca un ceas in apa. John, garda de corp, ii spune: ‘Du-te ba de-aici, ma asteapta familia acasa.’ Brejnev se uita cu mila la Carter si isi arunca si el ceasul in apa. Ivan se uita lung in valuri si zise: ‘Mi-a spus tovarasa Brejneva sa nu va scap nici un moment din ochi, nu pot sa plec de pe vas!’. Brejnev ridica din umeri: ‘Vedeti, si la noi familia e pe primul plan!’ Toti ochii se intorc Ceausescu. Arunca asta ceasul in apa, Vasile sare dupa el si vine cu ceasul in dinti inotand de zor cu piciorul stang, singurul care ii mai ramasese. Lumea extaziata, ‘Cit curaj, cata dedicatie pentru tara si pentru conducatorul ei!’ La mal, in timp ce era bagat in ambulanta , cineva il intreaba pe Vasile: ‘Esti nebun, ce dracu te-a apucat. N-ai si tu familie acasa?’ ‘Pai tocmai aia e problema, ca am!’ (Ascultatorii din vremea aia stiau ca orice act de disidenta era platit scump de intreaga familie a celui care ‘indraznise’!)

Cu alte cuvinte intre ’69 si ’79 perceptia populara cu privire la Ceausescu se schimbase cu 180 de grade. De unde la inceput eram mandri de indrazneala cu care refuzase sa se alature fortelor de ocupatie ruse care inabusisera ‘Primavara de la Praga’ pina in ’79 ne lamuriseram ce ii putea pielea. Iar bancurile pe care le spuneam despre el au reflectat foarte repede aceasta situatie.

Cu cativa ani inainte de ’89 incepuse sa umble un alt banc. Cica OD si SSS (Odiosul Dictator si Sinistra Sa Sotie, in termeni ‘post-revolutionari’ se duc intr-o croaziera prin Pacific (deja nu-i mai primea nimeni in vizite oficiale in afara de dictatori africani si asimilati). Vine o furtuna, voporul se scufunda (se apropia sfarsitul orinduirii) si cei doi, singurii supravietuitori, ajung pe o insula. Acolo era mare vanzoleala, mai erau cativa naufragiati si localnicii nu se purtau deloc frumos cu ei: cum ieseau din apa cum ii legau fedeles. Acelasi lucru li se intampla si lor, cu toate ca cereau de zor sa ‘fie tratati conform cu demnitatea lor de conducatori ai natiunii…’. Nu i-a bagat nimeni in seama. poate si pentru ca nu stiau sa vorbeasca nici o limba straina… Ii bagara intr-o groapa si ii lasara acolo cateva zile timp in care le-au dat din belsug de mancare si de baut. La un moment dat ii scot din groapa si ii duc in fata sefului de trib. ‘Buna ziua tov’ secretar!’ Lui Ceasca sa-i cada fata. ‘Bai eu am vost la vacultate, la Bucale, d-aia stiu limba voastra. Hai sa va explic. Noi suntem canibali. Singura voastra sansa este sa ne cereti ceva ce nu avem. Daca nu gasim ce ne cereti, scapati, daca nu… ceaunul va asteapta. Si nici nu prea aveti mari sanse. Uite scheletul ala de acolo e al unui rus care a cerut o racheta iar cel de dincolo al unui american care a vrut un satelit de spionaj.’ SSS incepe sa planga. El, ‘Stai draga linistita!’ si se intoarce catre seful de trib ‘Organizatie de baza aveti?’ (‘baza’ partidului, in fiecare intreprindere era cate cel putin o ‘celula’ din asta ‘de partid’). Seful de trib se innegreste la fata. ‘D-asta n-avem!’ ‘Nici de UTC?’ ‘Nu!’ ‘De sindicat, de pionieri, de FDUS (frontul democratiei si unitatii socialiste, ultima lui gaselnita politica)?’ ‘ (NU, n-auzi ca n-avem din astea?”Pai bine ma, partid nu, UTC nu, sindicat nu, atunci cine mama dracului v-a invatat sa va mancati intre voi?’

Cand a inceput chestia asta cu internetul si emailurile, acu vreo 10-12 ani, primeam tot felul de bancuri si pps-uri cu femei goale, masini de curse si excursii de vis. De cand a venit criza bancurile aproape au disparut iar pps-urile contineau invataturi filozofice sau sfaturi medicale. Abia de curand au inceput sa revina glumele bune si pps-rile ceva mai interesante.

Azi dimineata l-am primit pe asta:

“Vine revolutia in Romania si, de bucurie, incepe vulturul sa
zboare, sa faca picaje, lupinguri… Il vede vulpea:
– Auzi vulture ai innebunit ? ce te rupi asa in figuri?
Vulturul raspunde:
– Sora mea, acum e democratie.
Cum aude vulpea prinde ideea si incepe si ea sa alerge prin padure in zigzag,
sa se dea peste cap…
O vede ursul:
– Ce-ai fa te-ai imbolnavit ?
Vulpea:
– Ursuleee, nu simti, e democratie !!!
Aude ursul si spune:
– Asa? atunci ia vino tu incoa’!…
O prinde si o f*** bine. Pleaca vulpea
amarata cu coada-ntre picioare, se intalneste cu
vulturul si-i spune ce-a patit din cauza democratiei.
La care vulturul:
– Sora mea, democratia e aici sus. Jos e futere !!!!!!”

Eu cred ca e de bine, nu? Ca au reaparut bancurile, nu ca democratia este interpretata gresit!

Tags
Categories Culture, Psychology, yes but

“Videanu declara ca nu are nimic de a face cu acest dosar”

November 1, 2013 //
0

Initial blogul asta era gandit sa ofere o noua perspectiva asupra celor aparute in presa, de unde si numele. Abia dupa aceea am largit proiectul.

Dar ‘mancarimea’ a ramas.

Antena 3 – la ea ma uit, despre ea pot sa vorbesc – are un sistem elaborat de ‘burtiere’. Gasim aici titlul stirii despre care se vorbeste la un moment dat, apoi cateva amanunte ‘esentiale’ despre stirea respectiva si, jos de tot, cele mai importante ‘intamplari ale momentului’.

Azi dimineata pe la 9 si 15 pe burtierele alea am citit ‘ingrozit’:

‘O mama si-a omorat fiul in fata celorlalti copii ai sai’
‘Femeia isi ameninta sotul cu un cutit si adolescentul a intervenit intre ei.’
‘Adriean Videanu declara ca nu are nimic de a face cu acest dosar.’

Oare mai are rost sa ma uit la stiri in limba romana? Am incercat si pe celelalte programe. E mai rau.

Mai demult descoperisem ora de stiri pe TVR 2. Sa vad daca mai exista.

Tags
Categories Culture, yes but

Not only the soldier.

October 25, 2013 //
0

IT IS THE SOLDIER

It is the Soldier, not the minister
Who has given us freedom of religion.

It is the Soldier, not the reporter
Who has given us freedom of the press.

It is the Soldier, not the poet
Who has given us freedom of speech.

It is the Soldier, not the campus organizer
Who has given us freedom to protest.

It is the Soldier, not the lawyer
Who has given us the right to a fair trial.

It is the Soldier, not the politician
Who has given us the right to vote.

CHARLES M. PROVINCE, IT IS THE SOLDIER

Mr. Province is a veteran so for him it was simple to see his side of this truth.
The remarkable thing is the attention this poem got from the rest of the society, It is seldom that the ‘regular guy’, the ‘doer’ gets the recognition he deserves.

Yet.

Without priests we wouldn’t have had faith,
Without reporters many truths would have remained hidden,
Without poets our words would have been bland,
Without social activists we would have remained slaves,
Without (some of) the lawyers the law would have become an empty word to be used at the whim of the powerfuls of the day and
Without the real politicians (those few who work for the community) our society would be in a constant state of (cold) war, akin to what’s happening in a baboon troupe.

In fact the only difference between a gang of monkeys and a human community is that the first is based on the week submitting to the most powerful while the latter on the cooperation between the elite and the commoners.

Please note that it is not enough that the individuals in a group to be humans, they need to act their parts! When ever people forget to do that very nasty things come to be, look at what is happening right now in Syria.
And check out this video. The individuals act as our distant ancestors might have done. Yet they are bonobos, apes and not humans, not even primitive humans. Monkeys.

Good monkeys. Monkeys that cooperate and respect each-other.

Tags , ,
Categories politics, Psychology, yes but

Yes,… but not exactly!

October 23, 2013 //
0

A FB friend of mine shared this picture on her wall:

Image

I tend to agree but not entirely.
The last sentence is based, subliminally, on the assumption that there is a more or less proportional link between pain and someone’s willingness to effect/accept change.
In reality that link is not at all linear, oftentimes the effects are contrary to those expected by the ‘pain dispensers’ or even the connection fails altogether.
And the explanation is simple. We are humans. ‘Pain’ is, or better said should be, treated as a signal that has to be interpreted before acted upon and not as cue – as it happens in the animal world.

Besides that change happens regardless of whether any of us, individually, want it, are prepared for it or scorn it. All we can do is make the best of it.

Tags ,
Categories Pictures, yes but
Newer Entries »