Just a reminder of what biting more than one can chew comfortably really means
“Human beings naturally pursue their own interests; however, self-centredness is very limiting. When you’re concerned about others, bullying and exploitation cease. There are two levels of compassion, one a biological instinct, the other the result of awareness. Just wishing to be compassionate, or saying that God or the Buddha wants us to be compassionate is not very effective. What we need is education and training.”
Cineva a comentat, pe mail, cu privire la postarea despre Marx si Platon.
Cica: “Prea multa filozofie, si pe deasupra si complicata, in special privind ce este REAL si ce NU, sau cand devine Realul Real ???”
Evident ca am raspuns, bucuros, provocarii:
Am gasit ‘fotografia’ asta pe pagina de FB “Tony Poptamas.”
Fiind un exemplu perfect de spunere care poate fi interpretata la nesfarsit evident ca nu ma pot abtine.
Optimistii vor spune ‘mie nu mi se poate intampla asa ceva’.
Pesimistii vor exclama multumiti ‘de asta ma simt eu bine in singuratatea mea’.
Patitii vor suspina ‘sa fi aflat eu asta la timp’…
Iar ‘norocosii’ vor accepta ca ‘Da, in fond are dreptate. Intr-o relatie fireasca, una bazata pe respect reciproc, ‘celalalt’ este DOAR ‘jumatatea’ care implineste!’
Revederea acestui filmulet mi-a readus in minte o mare nedumerire:
Nu cumva Marx este un urmas intarziat al lui Platon?
Varianta originala a povestii se termina altfel.
Platon sustine ca cel care a cunoscut deja adevarul are obligatia de a le deschide ochii fostilor sai colegi, chiar folosind forta daca acestia nu se lasa de buna voie condusi spre lumina.
Tocmai din cauza acestei ‘obligatii’ resimtite de amandoi stau si ma gandesc daca nu cumva de la Platon a imprumutat Marx convingerea ca ‘avant-garda clasei muncitoare’ (patidul comunist) are ‘menirea’ de a-i conduce pe proletari in paradisul terestru, chiar si impotriva dorintei lor…
In ceea ce priveste ‘realitatea’… ambele lumi sunt la fel de reale…in primul rand pentru ca existenta lor nu poate fi pusa la indoiala dar mai ales pentru ca nimic nu este cu adevarat real pana cand nu este luat la cunostinta de un subiect cunoscator.
Simpla existenta unui obiect sau a unui fapt nu ii confera acestuia statutul de real, ele devin reale abia dupa ce existenta lor a fost certificata prin observare de catre o entitate constienta. (de fapt constienta de constiinta sa, e nevoie de o entitate care se poate dedubla, care isi poate spune siesi ‘i-a uita-te ce chestie se intampla aici!’)…
Cititi articolul asta: http://printreranduri.eu/2014/03/despre-efectele-internetului-asupra-copiilor
Apoi ganditi-va cine porneste televizorul cand ajunge acasa, cine sta logat tot timpul la internet si cam cat timp mai petrecem noi, parintii, interactionand semnificativ cu copii nostri!
“Compunerea elevului Gigel f.f. bună
|
Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.” |