I was speaking recently about the ‘disposable income’ generating economic growth.
Now you tell me how sustainable is this situation.
No, I’m not concerned about the morality of it or other highfalutin ideals.
What I’m concerned with is what is going to happen with the properties that won’t be able to find a tenant.
David Simon, the executive producer of the Wire, has reached the conclusion that “There are now two Americas. My country is a horror show!” and then starts to discus the situation from a rather Marxist point of view. He is both right and wrong.
He is right about the world becoming too polarized for it’s own good but I don’t think he understands how capitalism and the free market really work. Nevertheless he is right when saying that the western economy took of when the existence of considerable discretionary income created a huge solvent demand for goods and services.
And it’s exactly the disappearance of that discretionary income that is pulling in the reins on the economy right now. But the solution is not to increase the minimum wage but to open the market in earnest. In other words we shouldn’t make McDonald’s pay more its employees but somehow make it possible for those employees to quit their jobs at McDonald’s and open some new businesses of their own.
I wrote this some five years ago trying to argue that money is nothing but an instrument and that we shouldn’t act as if it was a goal.
Meanwhile the bitcoin has outgrown its puppy fat and is now ready to rock. We should join the party and here is why:
The bitcoin is better than both gold and the fiat/paper money we are now using.
First I’m going to recap what I wrote earlier so you won’t have to read all of it:
– Money is an instrument. We use it as a trade facilitator – it is a lot easier to use money instead of bartering – as a storage device – money conserves its value better than almost anything but gold or houses, specially if it’s invested wisely – and as a way to demonstrate our trust – if we trust a certain company we invest in it and if we trust a certain country we hoard its currency.
– It is us who set the value of money, no matter if we speak of hard money – monetary gold, the one traded on the financial market – or of fiat/paper money.
The value of gold is set on the trading floors and the most important variable is how frightened the investors are – but everybody who buys gold make the assumption that after the crisis is over there will still be people interested in buying gold. This might seem illogic since monetary gold is valuable as a refuge and if the crises is over who would need refuge any more but since people are rarely completely rational the scheme still works.
When it comes to setting the value of paper money – which, as I said earlier, measures how much ‘trust’ the market, actually the people, has in a country or other – things get a little more complicated.
We have the day to day commercial interactions between the economic agents – consumers and companies – that determine the natural oscillations of that value, inflation or deflation.
We have the central banks which set the monetary policy rates which also influence the exchange rates between currencies.
And finally we have the ‘printing mill’, by which the powers that be inject liquidity into the economy, either by actually printing money or by other means.
In the end it’s the way the market ‘digests’ all these inputs and then reacts to them. For example the Fed has pumped money into the economy for the last 5 years or so but nothing happened as yet, the inflation has not yet risen and the the economy hasn’t grown as expected. The only thing that ‘grew’, or more exactly went back to where it once was, is the Dow Jones.
So why do I say that the bitcoin is better than both gold and paper money? Because it has the advantages of both and none of their disadvantages.
– It is in limited supply, just as gold is, and just as easily dividable.
– It is ‘fiat’, just as any regular currency, and this is a good thing. If it had a material value – as gold ultimately has, you can make jewelry or cutlery out of it, not to mention the industrial uses – one could dream of using it outside the social conventions. As such it only has value if both parties of a deal agree to use it to close deals and this will only happen if the party that is going to get payed in bitcoin is convinced that it will be able to use it later. – Despite of being absolutely virtual, it doesn’t depend on any individual authority that might decide to influence its value, either by ‘printing’ more of it or by altering the monetary policy rate.
– By depending exclusively on the people’s willingness to use it and by being a novelty it offers an opportunity for us to start thinking about how we use money and about how this whole process influences our lives.
– We don’t have to give up the regular currencies. First of all it wouldn’t be practical – who would print the notes and mint the coins needed in the day to day life? Secondly we still need national currencies to cope with trade imbalances, deficits, etc., etc.. If you don’t believe me see what’s happening in Europe after a ‘motley crew’ of states started to use the Euro before reaching the same level of economic prowess and fiscal responsibility. The best way for us to use the bitcoin would be to entrust it with the role gold used to play before Bretton Woods. One might argue that we already have FMI’s ‘Special Drawing Rights’ but they are not even close to being similar to the bitcoin, being too tightly linked to the national currencies already in use.
Update.
Unfortunately it seems that the ‘backstage’ that keeps bitcoin in circulation is rather ‘power intensive’.
“A Single Bitcoin Transaction Takes Thousands of Times More Energy Than a Credit Card Swipe”
In anii de dupa ’89 am lucrat pentru o firma de shipping asa ca Portul Constanta devenise o a doua casa.
Am invatat foarte multe acolo si nu doar despre transporturile navale.
Printre altele acolo am auzit de cuvantul ‘caplama’.
Ca sa intelegeti ce vreu sa spun cu treaba asta o s-o iau mai pe departe un pic.
Navele comerciale produc profit doar cand se misca asa ca timpul petrecut in port este vazut, mai ales de armatori, ca un timp mort. Ca atare manevrele de incarcare si descarcare se fac cat mai repede posibil iar reparatiile se programeaza cu cat mai multa grija. Iar daca o defectiune apare chiar inainte de plecarea navei, cind totul parea in regula, situatia este vazuta aproape ca o catastrofa.
Am asistat la urmatoarea intamplare. Chiar inainte de controlul de plecare, la un vapor sub pavilion strain, echipajul a constatat ca o teava pierdea lichid. Nu puteau pleca asa si sa o repare la urmatoarea escala asa ca au chemat o echipa de reparatii. Armatorul era ingrozit. Era vineri seara asa ca tipul se astepta ca echipa de reparatii fie sa refuze sa vina la lucru pana luni fie sa ceara o caciula de bani ca sa lucreze in week end.(Teava era destul de groasa si gaura pozitionata in asa fel incat segmentul respectiv ar fi trebuit demontat inainte de aplicarea unui petic) Cind au venit cei doi sudorii s-au uitat la teava, apoi unul la altul si in final la reprezentantul armatorului si la comandant:
– Ce fel de reparatie vreti sa facem, sa va tina toata viata dar dureaza ceva sau sa puteti merge pana in primul port si dureaza o ora?
Comandantul, care se si vedea intr-un restaurant la tarm, cu un pahar in mana si o ‘hostess’ alaturi, a optat pentru reparatia ‘temeinica’. Agentul trimis de armator, care stia ca urmatoarea escala era programata sa dureze o saptamana, timp suficient si pentru o a doua reparatie mai mult decat temeinica, a optat pentru varianta mai expeditiva. Asa ca sudorii au pus mana pe ‘faclia’ cu acetilena, au taiat o mare fereastra pe partea accesibila a tevii, prin acea fereastra au ‘astupat’ spartura buclucasa si apoi au sudat la loc ce taiasera. Totul a durat mai putin de o ora. Iar eu am ramas de atunci cu impresia ca termenul de ‘caplama’, folosit atat de sudori cat si de asistenta, inseamna ‘petic’ precum si cu admiratie netarmurita pentru ingeniozitatea celor doi. Bine, in timp acea admiratie mi-a mai scazut dupa ce am aflat ca manevra este destul de bine cunoscuta in bransa instalatorilor… In orice caz in vinerea aia am fost si eu fericit pentru ca am putut veni acasa in loc sa mai stau pe coclauri inca o noapte.
Bine, dar de-am povestit toate astea?
Atunci a fost prima oara cand am facut cu adevarat cunostinta cu ideea de ‘merge si asa’! Si nu ma refer aici la compromisul ieftin sau la lene, la incercarea de fuserleala. Nu! A fost vorba de calcule reci, eficiente. Fiecare si-a vazut interesul sau.
Comandantul a incercat sa mai stea o noapte pe uscat pentru ca oricum contractul sau se apropia de sfarsit si el de pensie.
Reprezentantul armatorului avea in cap ‘bottom line-ul’ si atat timp cat treaba asta nu a reprezentat un risc semnificativ pentru siguranta navei a ales varianta cea mai profitabila.
Sudorii, care nici ei nu prea voiau sa vina sambata la servici sau sa stea toata noaptea pe acolo – firma nu era a lor si patronul nu prea se inghesuia cu primele – au preferat si ei varianta ‘scurta’ mai ales ca armatorul si-a manifestat recunostinta in mod palpabil…
Asa ca nu prea ma mai mira cand vad cum de multe ori oamenii vad o aceiasi situatie in moduri foarte diferite, in functie de interesele lor de moment. Dar ma mir atunci cand aceasta diferenta de opinii merge pana acolo incat intreaga situatie este denaturata. In examplul meu nava a plecat totusi in siguranta!
In povestea urmatoare in schimb viziunile sunt atat de diferite incat trebuie sa fii foarte atent pentru a mai intelege ceva.
Cineva a trasat o sosea pe undeva pe unde s-a nimerit sa fie si un stalp.
Bineinteles ca prilejul nu putea fi lasat nefolosit.
CEZ Oltenia a cerut 1 800 000 (in cifre un milion opt sute de mii) de lei ca sa mute stalpul in conditiile in care “Valoarea lucrărilor pentru acest prim tronson, între Cârcea şi Pieleşti este de circa 43,2 milioane de lei”
Unii ziaristi au sarit sa faca misto de cine au apucat. De guvern, de constructor…Deh, nevoia de rating te invata…
Altii s-au apucat sa faca studii de caz despre cum e cu manipularea prin presa!
Niste comentatori, poate singurii care au inteles ceva din chestia asta, s-au apucat sa scrie pe Facebook ca “Indiferent ce vreti sa demonstrati, cu manipularea media, sa faci fundatia si sa torni un strat de asfalt cu stalpul respectiv, si fundatia lui, pe pozitie nu este corect tehnic.”
Eu m-am apucat sa fac consideratii pe marginea ‘mentalitatii de caplamagiu’…iar cu ocazia asta am aflat ca termenul nu se refera de fapt la ‘petice’ ci la un “Mod de prindere a scandurilor care formeaza un perete, de obicei la baraci si cabane, la care scandurile, asezate cu latura lunga orizontal, incaleca cea superioara peste cea inferioara, cu circa 2 cm, pentru ca apa care se scurge pe peretele astfel format sa nu patrunda pe la imbinari.”
Problema reala e ca stalpul e tot acolo, sau cel putin era tot acolo pe 24 noiembrie…
Oare cand o sa ne dam seama ca daca vrem ‘sa traim bine’ trebuie sa invatam sa conlucram, nu sa ne ‘jupuim’ unul pe celalalt?
“In Slate today, Matt Yglesias argues that anti-Wall Street populism is counterproductive, because it will cut Wall Street’s profits, leaving less tax revenue for the populist government, thereby hurting the populist cause. It’s worth pointing out briefly that this is incorrect.”
The quote above is from Gawker, I didn’t ‘linked’ it because I wanted to preserve the link to Slate.
I must confess I’m rather confused at this point. In Europe, where I live, ‘populism’ is a fake. Those who earn this moniker pretend to be working for the people while in reality catering for a vast host of special interests. So what does it mean ‘anti-Wall Street populism’? I went to Slate for enlightenment: “Suppose that President Warren rides to town with a raft of new legislation and tough regulators and a set of U.S. attorneys firmly dedicated to prosecuting financial wrongdoing with the utmost rigor. Well if it works, the pretax income of Wall Street types is going to plummet.”
But ‘prosecuting financial wrongdoing with the utmost rigor’ would be a good thing for almost everybody, no? And how come ‘the pretax income of Wall Street types is going to plummet.’? Wall Street profits are based on ‘financial wrongdoing’?!?
Reading a little further only added to my confusion: “By contrast the Tim Geithner philosophy—regulate Wall Street but don’t seek to transform it or displace the sector from its leading role in America’s political economy—is a great match for the politics of progressive taxation to finance public-sector social democracy.” So what is in reality ‘the Tim Geithner philosophy’ if its ‘contrast’ is ‘financial rigor’? Let them steal so they’ll generate more profit for us to tax? Who would be catering for the special interests in this case?
Now let’s see the ‘remedies’ proposed by Mr. Nolan in “No, the Populism Will Not Bankrupt Itself”.
1. “Perhaps the biggest reason of all to seek to cut down on Wall Street’s profits is the fact that those profits themselves are often little more than a tax on other people’s money, funneled into Wall Street’s pockets.”
What? Why should anybody try to “cut down” on anybody’s “profits”? What world are we living in? Any administration’s business is to maintain the rule of law and to preserve the ‘financial rigor’, not to ‘cut down on profits’! To confuse between these two is unpardonable!
And the fact that “these profits themselves are often little more than a tax on other people’s money” is something that has to be dealt with by dismantling the ‘too big to fail’ financial institutions in existence today and thus freeing the market, not by trying (how, by taxing them?!?) to curb the profits of the current financial behemoths…
2. “In a theoretical world in which a president actually enacted meaningful reform which reduced the financial sector’s share of earnings, the resulting business climate would be far more fair and far more accommodating to entrepreneurs and small business. In such a theoretical world, bumping taxes on the upper middle classes would not be such a terrifying thought.”
Again, why should a president be concerned about ‘the financial sector’s share of earnings’ instead of concentrating his/her efforts on insuring the real freedom of the market? OK, that freedom would include the dismantling of the current stranglehold that some of the people involved with the financial industry have over the rest of the economy but it would also imply a lot of other things. Including a fairer and more accommodating business environment and a fairer tax burden for everybody.
3. The last one beats them all: “Progressive taxation should be viewed as a tool to achieve a more economically just and fair and equal economy and society. Trying to preserve a less fair economy in order to better maintain progressive taxation is ass backwards.”
I agree with the last part but the first phrase really frightens me. Who can take it upon himself the responsibility to determine the fairness and the equality of the economy or those of the society? What are the standards for judging that? Who is so wise as to point to the rest of us where we should all go?
How about trying to open our eyes and to look further than our ideological noses? How about understanding that all we need is an economy that sustainably provides the people with what they need and a society that is able to maintain that economy in working order?
In other words a free economy and a responsible society.
In this conditions fairness will come along by itself while equality makes sense only when we speak about the opportunities to express one’s potential! And for good reason: ‘fair’ always works better than ‘crooked’ while creating effective opportunities for as many people as possible to develop their true potential is beneficial for the entire society, not only for each of the individuals.
Reverse engineering e o chestie care poate fi facuta si in industria comunicarii, nu doar in manufacturing.
Acu’ vreo cateva zile nevasta-mea m-a intrebat:
‘Mai tii minte reclama aia de la FNI, ‘Dormi linistit’?’
‘Cea care m-a facut sa cred ca aia ne luau de prosti si care m-a convins sa scot banii de acolo? Da, o tin minte. Da’ ce ti-a venit?’
‘Pai tu n-ai vazut ce reclame se fac acum la Credit de nevoi personale? Sau alea in care e vorba despre Amanarea inevitabilului ? BNR-ul a redus dobanda la 4% pe an si astia vor sa vanda credite cu DAE de 14.9%? Adica cu un ‘spread’/’adaos comercial’ de 10.9 %? Ce parere au astia despre clientii lor? Sau se adreseaza doar ‘zapacitilor’?
‘Depinde cum vrei s-o iei…Creditul ala despre care vorbeai tu, cel cu DAE de 14.9% vad ca se adreseaza direct unora care au nevoie de refinantare. Daca au folosit prea des cardul de credit … 14.9% e mult mai bine decat 22.8%, dobanda de pe un card de credit de la aceiasi banca…’
‘Bine, intr-un fel ai dreptate…Numai ca exista tot felul de carduri de cumparaturi cu 6 sau 12 rate fara dobanda… si atunci de ce sa te bagi la un credit, indiferent de dobanda?…0% e mult mai bine decat 14.9% care e intr-adevar mai bun decat 22.8% dar de ce sa platesti dobanda daca se poate si fara… Am revenit de unde am plecat, astia incearca sa momeasca fraierii…’
‘Poti sa o iei si asa… Pe de alta parte nu era regula aia ca inainte de a da un credit bancherul trebuie sa se asigure ca creditatul este in stare sa inapoieze banii? Pai daca te apuci sa cauti fraieri ca sa le dai cu tot-din-adinsul bani cu imprumut …si la o dobanda atat de mare incat pare de pe alta lume… pana la urma asta inseamna ca strategia ta de business este cel putin dubioasa…’
Din momentul acela al discutiei am inceput sa ma gandesc la reverse engineering.
Daca analizezi un mesaj poti afla multe lucruri.
Ce vrea celalalt sa comunice, la primul nivel.
Care este publicul tinta si cam care este parerea comunicatorului despre publicul sau tinta – din modul in care este formulat mesajul si din strategia de difuzare a acestuia. Asta ar fi al doilea nivel.
Care este parerea acelui public tinta despre el insusi! Sa nu uitam ca inainte de difuzare mesajele se verifica, in focus grupuri de pilda. Iar daca ajung sa fie difuzate inseamna ca respectivele mesaje au trecut de faza focus grupurilor. Mai mult, pe masura ce sunt difuzate li se masoara impactul si eficienta. Iar faptul ca unele sunt difuzate mai multa vreme inseamna ca acele mesajel e sunt receptate bine, cel putin de publicurile lor tinta. “Mici de la McDonald’s” e atat de popular incat face cariera pe internet. Nu ma credeti? Faceti o cautare pe Google si vedeti cata reclama este ‘vanduta’ cu ajutorul acestui clip publicitar postat pe o gramada de site-uri. Iar asta nu inseamna nimic altceva decat ca printre noi sunt suficient de multi oameni care se recunosc cu mandrie …”Ia da ma sa vedem exact…Zici ca sunt la varu-miu in curte…Bine patrunsi, mustar cat trebuie… Fii atent, gustul il face pe mic ma!… Ce e bah, ne grabim?” Asta ar fi al treilea nivel.
Cat de disperat/nepasator este cel care comunica! La un moment dat ar trebui ca cel care initiaza o campanie de comunicare sa se intrebe cam ce efect are campania lui la un nivel mai general, nu doar la nivelul publicului tinta al acelei campanii. De exemplu McDonald, care la nivel mondial a inceput sa isi modifice usor usor imaginea, ar trebui sa se intrebe cam ce parere are intreg poporul roman despre faptul ca este personificat printr-un sofer obraznic care ii fura sandvisul ajutorului sau dar care nu e in stare sa-si friga proprii sai mici, ii evoca cu mare placere pe cei ai ‘varului’… UniCredit Tiriac ar trebui sa-si faca un serios examen de constiinta referitor la cum adica sa-i dai cuiva bani cu credit daca acea persoana se gandea serios sa amane nasterea sau bacalaureatul copilului sau… Oare cata vreme vor mai accepta clientii Bancii Transilvania sa fie leganati de ‘zanul din poveste’?… Sau poate ca aici vorbim deja despre deontologia caselor de publicitate care ar trebui sa atraga atentia clientilor lor asupra acestor ‘amanunte’? Or fi si ‘publicitarii’ atat de disperati dupa comenzi incat nu le mai pasa nici lor de nimic?
Sa fie oare o explicatie mult, mult mai simpla? ‘Ei’ ne iau pe noi de prosti iar noua nu ne pasa pentru ca si noi ii luam pe ‘ei’ tot de prosti? Iar acesti ‘ei’ suntem de fapt tot ‘noi’? In functie de partea oglinzii pe care ne aflam la un moment dat?
In primul rand as vrea sa fac o precizare ‘metodologica’: nu exista ‘Guvernul Romaniei’ dupa cum nu exista nici ‘stat’. Acestea sunt niste fictiuni. In realitate exista oameni, mai mult sau mai putin priceputi, aflati temporar in pozitii de extrema responsabilitate – membrii guvernului – sau ocupand pozitii in structura administrativa numita ‘stat’.
60 de poporul asta a gemut sub oprimarea comunista. La un moment dat comunismul s-a prabusit. Nu l-am dat noi jos, s-a prabusit el singur.
Daca l-am fi dat noi jos ar fi insemnat ca am priceput ceva si atunci citatul de mai sus nu ar mai fi fost rostit de o persoana importanta si mai ales nu ar mai fi fost preluat de o semnificativa institutie media.
Sa ma explic. Caracteristica comunismului, ca si a tuturor celorlalte autoritarisme, este “centralismul”. Faptul ca toate deciziile importante sunt luate de catre un numar redus de persoane. Nu stiu daca mai tineti minte ca lumea spunea despre Ceasca ca el n-ar fi fost om rau dar ca era influentat de sinistra sa sotie. Sau ca ar fi fost mintit/prost informat de catre cei din jurul lui.
Genul asta de atitudine accepta in mod tacit ca ar putea exista o persoana/numar redus de persoane care, daca am avea noroc si ar fi bine intentionate iar cei din jurul lor si-ar indeplini destul de bine rolurile, ar putea fi in stare sa gestioneze un lucru atat de complicat precum o tara.
Ori istoria ne invata ca acest lucru nu s-a intamplat niciodata. Toate imperiile s-au prabusit mai devreme sau mai tarziu, inclusiv cel condus de una dintre cele mai sclipitoare minti ale lumii: Napoleon Bonaparte. Statele si economiile care functioneaza cat de cat bine sunt fondate pe idea de libertate si de autonomie a actorilor politici si economici.
In sensul asta avem nenumarate invataturi de natura religioasa, pilde in literatura si lucrari stiintifice: Cel mai mare pacat din Biblie este aroganta, Goethe ne-a avertizat ce pateste ucenicul vrajitor, Herbert Simon, printre altii, a demonstrat stiintific limitele aparatului birocratic iar Daniel Kahneman, tot printre altii, a aratat care sunt limitele rationalitatii indivizilor umani.
Si cu toate astea noi inca ne mai uitam in sus, la ‘Guvernul Romaniei’, cu speranta ca acesta sa ne rezolve problemele. Prin intermediul bugetului!!!
Statele si Guvernele au rolurile lor, care nu trebuie minimalizate.
Numai ca treaba lor este sa arbitreze si nicidecum sa ne spuna ce sa facem.
Ori daca noi credem in continuare ca ‘sectorul privat se contracta pentru ca nu are lucrari de la stat’, daca ne intoarcem tot catre Guvern si ii cerem sa ‘creasca capacitatea statului de a interveni in economie’ inseamna ca inca nu am inteles nimic.
Administratiile locale au nevoie de bani.
Pentru a acoperi creditele luate in trecut. Pentru panselute, pentru borduri, pentru locurile de joaca din comunele populate de pensionari, pentru parcuri intre lanurile de porumb…
Pentru noile responsabilitati pe care administratia centrala le trimite in carca celor locale – faimoasa descentalizare.Si, de ce nu, pentru urmatoarele panselute si borduri.
In mod normal in cadrul descentralizarii o data cu noile responsabilitati ar fi trebuit ca la nivel local sa fi fost repartizate si fondurile aferente. De exemplu prin oprirea la acel nivel a unui procentaj mai mare din TVA sau din impozitul pe profit. Da, dar asa ar fi scazut bugetul administratiei centrala. Nasol.
Asa ca a fost inventat ‘impozitul pe stalp’, impozit prin definitie ‘local’ – se refera la obiecte cu localizare geografica clara!
Dar se pare ca nu e suficient, mai ales ca nu da bine sa incepi cu sume mari atunci cand introduci taxe noi.
Rezolvarea? Primarii au primit aprobarea sa mareasca taxele locale peste pragul de 20% prevazut in Codul Fiscal, e adevarat ca doar pentru persoanele fizice.
Iar chestia asta mai are un avantaj. Fiecare primar n-are decat sa mareasca cu cat il taie pe el capul si sa se gestioneze cum poate. Administratia centrala nu mai are nici responsabilitati dar mai ales nu mai are costuri. Nu noi am marit taxele, primarii vostri, cei pe care i-ati ales voi acolo…
Nici voi nu stiati de saramura de pui? E delicioasa. Si un truc pentru cei carora le place aroma de ardei iute dar nu le prieste iuteala lor (capsiceina): folositi ardei mici, intregi si doar putin crestati pe lung. Aroma va iesi prin crestatura dar iuteala nu. Ii puteti pune la prajit, in uleiul incins, sau chiar la fiert. II tineti un pic si ii scoateti. Pe masura ce veti capata experienta veti reusi sa ‘reglati’ dupa gustul vostru cantitatea de aroma si de iuteala.
Sa revenim. Reteta asta e una dintre nenumaratele exemple despre capacitatea romanului de a face din rahat bici. Are pofta de saramura dar n-are peste? Nu-i nimic. Ia tabla pe care face de obicei saramura de crap, pune niste sare pe ea si face o saramura de pui. Cum nu spalase prea bine tabla ‘de data trecuta’ mancarea are si ceva aroma de peste, numai bine!
Partea proasta e ca exact genul asta de fuserleala ne-a adus in situatia in care suntem. Nu-i nimic, toata discutia asta depre saramura mi-a sugerat si solutia: “Pestele de la cap se-mpute si se curata de la coada!
Si unde mai pui ca dinspre cap ni s-a transmis deja semnalul, inca din 2011: ““Să ieşim din ipocrizie. Dacă există corupţie, singur statul nu poate fi corupt, are un partener. Statul nu poate fi singur neperformant. Are un partener şi acesta este economia privată”, a susţinut preşedintele Băsescu. El a subliniat că asumarea responsabilităţii trebuie făcută de ambele părţi.” Cu alte cuvinte ‘privatii’ ar trebui sa inteleaga o data pentru totdeauna ca ‘mita’ poate rezolva o problema de moment numai ca pe termen lung coruptia duce la deteriorarea grava a intregului climat economic si social. Cu alte cuvinte cei care dau mita isi taie, la propriu, creanga de sub picioare. Pe de alta parte tot din spusele lui Basescu rezulta la fel de clar ca si ‘statul’ trebuie sa faca curatenie in ograda sa. Si asta n-ar trebui sa fie prea complicat. Statul este format din oameni asa ca si acestia sunt potential capabili sa inteleaga ca a accepta mita sau a inchide ochii inseamna de fapt a otravi economia si a deteriora sansele noastre, ale tuturor, de a trai mai bine. Si nu doar pe ale noastre ci si pe cele ale copiilor nostri.
Noi, alegatori disciplinati, ne-am conformat. USL a primit 70% din voturi atat pentru promisiunile sale ca vor actiona complet diferit de ceea ce s-a intamplat pana acum in politica romaneasca cat si pentru faptul ca in frunte s-au aflat niste oameni relativ noi, fara tinichele de coada.
Rezultatul?
Cifrele din 2011 spun ca Romania avea cele mai mari pierderi de venit, raportat la PIB, din cauza necolectarii eficiente a TVA-ului: 7.86% adica 10.3 miliarde de euro. Doar din TVA!
Sa remarcam ca atunci cand se construieste bugetul nu se iau in calcul cifrele teoretice – cit ar trebui sa se colecteze daca toata lumea ar plati corect toate darile – ci aceasta suma se corecteaza cu coeficientul realizarilor din anii trecuti.
S-a imbunatatit ceva, acum cu schimbarea asta generala de atitudine materializata prin scorul electoral de 70% pe care l-a realizat USL-ul?
NU! Tocmai s-a incheiat o rectificare bugetara conform careia veniturile previzionate au fost scazute cu 3.4 miliarde de lei. Si, sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza daca acest lucru se datoreaza evaziunii, lipsei de diligenta a ANAF-ului sau daca responsabilitatea este impartita intre stat si privati. Cert este ca nici una dintre parti nu si-a facut treaba ca lumea, nu si-a respectat promisiunea, facuta in cabina de vot si asumata prin acceptarea demnitatilor, ca se va schimba ceva.
Ce aflam in schimb?
Ca o procuroare si un senator sunt banuiti de coruptie. Pierderile potentiale la buget? 50 milioane de euro. Asta doar in ultimele doua zile. Mai demult a fost Hidroelectrica, asfaltangii… Pai n-are Basescu dreptate cand spune ca nu se poate coruptie ‘de unul singur’?
Partea proasta este ca situatia a inceput sa se imputa. La propriu:
” “SC Avicola Călăraşi SA a livrat cantităţi de came de pui alterată şi către magazinele din lanţul Selgros, aspect constatat de Olteanu George, responsabil în cadrul Selgros Cash&Carry SRL Braşov, respectiv pulpele de pui recepţionate în data de 11.09.2013 prezentau un miros rânced, închis, iar, în paleţii de marfă au fost identificate produse mâncate şi excremente de rozătoare (o situaţie similară a fost identificată şi într-un magazin Selgros din Cluj – Napoca.”
ANSVSA zice ca n-a gasit Salmonella dar confirma ca Selgros intr-adevar ar fi refuzat niste cantitati de carne. Intr-un fel chestia asta e o dezvoltare fireasca, dupa ce a devenit o obisnuinta ca marfa sa fie ascunsa de fisc de ce sa nu o ascundem si de ‘Sanepid’?
Pana cand?
Si mai e o chestie! USL a promis sa mentina ‘cota unica’. Eu inteleg prin asta o fiscalitatea cat mai mica. Nu absurd de mica, de exemplu mi se pare de bun simt ca parcarile si piscinele sa fie impozitate, ba chiar sunt de acord si cu CAS-ul pe chirii.
Totusi sa te gandesti la marirea cotei unice in loc sa rezolvi problema colectarii in conditiile in care un senator de-al tau e banuit de frauda fiscala mi se pare cam mult: “Ponta si Dragnea ii trimit pe liberali sa caute bani daca nu vor majorarea cotei unice!”
Judecand la rece si vazand atmosfera asta de mistouri reciproce de ce ar accepta contribuabilul cinstit sa plateasca impozite mai mari? Ca sa fie acoperite golurile lasate de cei care nu platesc?
Mai departe, de ce ar plati vre-un contribuabil (cinstit sau necinstit) impozite? Ca sa aiba coruptii de unde fura, dupa mecanismul descris de Basescu?
N-ar fi totusi cazul sa ne vina mintea la cap si sa revenim, cu totii, cu picioarele pe pamant? Inainte de a ajunge in situatia Greciei?
Sa fie oare un semn bun ca din ce in ce mai multe scandaluri ajung la suprafata? Sa se fi saturat oare lumea de gunoaiele adunate pe sub presuri? N-ar fi rau!
nicichiarasa 