Azi dimineata ma intrebam de ce s-o fi tinand Erdogan atit de tare de scaun…
Pe urma m-am gandit ca e prim-ministru, urmeaza sa se schimbe constitutia iar presedintele urmeaza sa devina mult mai puternic decit pana acum.
Alegerile pentru presedentie vor fi organizate la anul, parca. Deci daca reuseste sa ramana la putere si economia continua sa creasca atunci are mari sanse sa ajunga si presedinte.
http://www.ft.com/intl/cms/s/0/539286e2-d254-11e2-aac2-00144feab7de.html#axzz2VvU4DHEi
Acuma ma intreb ce mai vrea Basescu dupa ce 75% i-au spus ca vor sa fie lasati in pace.
“Este obligaţia mea să nu spun «Asta e, dragi români», ci să utilizez toate mijloacele constituţionale pentru a da şanse ca democraţia să învingă voinţa majorităţii parlamentare”
Deci “DEMOCRATIA SA INVINGA VOINTA MAJORITATII PARLAMENTARE”. Cine zicea ca Romania are o democratie originala? Iliescu? Basescu o ia pe urmele lui Iliescu? Am luat-o cu totii razna? Plecam in Congo? Acuma ca tot a iesit Bombo? (Bine, din puscarie, nu presedinte…)
http://www.mediafax.ro/politic/basescu-am-declansat-procedura-pentru-un-nou-referendum-pentru-unicameral-si-300-de-parlamentari-live-text-10956481

Continuarea mai tarziu, acesta este doar un ‘document in lucru’

Ieri am fost la ultima dintre ‘Conferintele Ateneului Roman’.
Invitat: Lucian Boia. ‘Gazda’: Gabriel Liiceanu.
Cu verbul sau puternic, ba chiar citeodata de neoprit – ‘poate ma enervez’ a intercalat la un moment dat Boia dar degeaba – Liiceanu a incercat sa il convinga pe Boia ca ar exista un conflict intre ce face el, deconstruieste miturile fondatoare, si nevoia oamenilor de a avea ‘mituri’. In zadar a incercat Boia sa ii explice ca el nu vede nici un conflict acolo, Liiceanu ii dadea inainte.
Dupa ce s-a plictisit de chestia asta, poate si pentru ca ceasul ticaia in continuare, Liiceanu s-a repezit asupra ‘libertatii’. I-a ‘reprosat’ lui Boia ca nu a trecut-o la capitolul forte si dupa aceea ne-a explicat, el insusi, ca libertatea este o ‘valoare’ esentiala dar ca ea este rezervat pentru elita. Aceasta zicere a prilejuit cea de a doua reactie de aprobare din partea salii, prima fiind legata de ‘eu nu cred ca tinerii pleaca din Romania pentru ca m-am apucat eu sa deconstruiesc mituri’. E adevarat ca cei ce au ras la replica lui Boia nu au prea fost de acord cu ‘libertatea pentru elita’ a lui Liiceanu dar nu s-au manifestat… erau in minoritate… intr-un fel Liiceanu avea dreptate, el spusese ca tinerii au cam plecat din tara.
Sa incercam sa vedem lucrurile mai din larg.
Cine s-a revoltat? O parte dintre intelectuali. Cine sunt intelectualii? Pai o parte dintre ei sunt aceia care produc ideile importante ale unei epoci, alta parte sunt cei recunoscuti de contemporanii lor ca fiind ‘intelectuali’ si, a treia parte, cei care fac parte din ambele categorii mentionate mai sus.
De ce s-au revoltat? Pai sa vedem ce a scris Boia:
– “Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950” Humanitas, 2011 SI 2012 De aici rezulta ca intelectualitatea romana a epocii nu a prea fost, nici macar in majoritatea ei, chiar ‘stalpul de sprijin al fiintei nationale’ – asa cum s-ar astepta naivii sau cum se definesc pe ei insisi intelectualii care se cred, in mod exclusiv, ‘elita tarii’.
– “De ce este România altfel?”, Humanitas, 2012 si 2013. (Inca o reeditare?!? Un pic de invidie?) De aici aflam doua ‘banalitati’: ca istoria unui popor constituie piatra de temelie pentru viitorul acestuia si ca istoria Romaniei a inceput mai tarziu decit cea a popoarelor din jur. Oroare! Boia darama miturile fondatoare ale poporului roman! Ramanem ai nimanui, o frunza in bataia vantului istoriei daca nu avem MITUL care sa ne ancoreze!
Chiar asa o fi?
Marturisesc ca am citit doar prima dintre cele doua carti despre care e vorba aici. Ma refer la cea de doua doar prin intermediul reactiilor starnite de ea si, de fapt,chiar asta discut aici, ‘revolta unor intelectuali impotriva lui Lucian Boia’.
Sa ne intoarcem un pic la idea de istorie. Boia a incercat in timpul conferintei, cit a putut si el sa vorbeasca, sa ne explice ca exista mai multe istorii. Suma tuturor faptelor – care va ramane mereu necunoscuta pentru ca nu are cum sa fie ‘notata’ pas cu pas – si istorii personale – ale fiecaruia dintre noi sau ale ‘profesionistilor’, cei care aleg din multitudinea faptelor cunoscute de ei pe cele care li se par semnificative (ca aceasta alegere este facuta in mod onest sau nu este o alta discutie). Ei, eu unul cred ca mai exista un fel de istorie. Si anume istoria aceea care lasa ‘urme’. Nu doar ‘cladiri’, morti sau cronici. ‘Urme’ in sensul de amintiri care graveaza etosul popular. ‘Urmele’ din care sunt cladite miturile ‘naturale’, cele care inca fac fata din ‘folclor’. ‘Urmele’ acelea care fac ca viata unui popor sa aibe ‘sens’, macar in acceptiunea ca fara sa avem nevoie sa ne uitam in urma ‘stim de unde am venit’.
In momentul acesta parca a inceput sa se lamureasca si pozitia lui Boia ‘nu vad nici un conflict intre idea de a deconstrui mituri si nevoia de avea mituri’. Inca nu?
Pai ce este mitul? Daca istoria nu este doar o poveste, individuala si incompleta, ci si suma rezultatelor actiunilor stramosilor nostri, stiute sau nestiute dar care au produs realitatea in care traim noi astazi, atunci mitul (si vorbesc acum de mitul natural, cel ‘acumulat’ in popor) nu este altceva decit modul in care poporul care a creat istoria se raporteaza la ea, adica la insasi faptele sale.
Cu alte cuvinte mitul poate fi atit un indemn de ‘hai sa continuam’, indemn cu atit mai justificat daca pana acum ne-a fost bine dar si un prilej de a cumpani incotr-o sa o luam, cu atit mai mult daca nu suntem multumiti de ce ni se intimpla. Voi reveni.
Dupa cum am mai spus a doua tema fierbinte a conferintei a fost idea de libertate. ‘Este ea o forta si daca da de ce nu a fost introdusa de Boia pe lista fortelor care misca omenirea: sexul, averea, puterea si cunoasterea’ a fost a doua intrebare obsedanta a lui Liiceanu. (Nici la asta nu a prea avut Boia timp sa raspunda dar asta este iarasi o alta problema). Concluzia la care au ajuns amandoi a fost ca, din pacate, omenii tind sa pretuiasca mai mult ‘protectia’ atunci cind trebuie as aleaga intre ‘protectie’ si ‘libertate’. Poate de aici si concluzia ca libertatea nu este pentru oricine si atunci ar trebui sa fie ‘rezervata’pentru elita. Primul raspuns care imi vine in minte, cel banal, este ‘bine bine, si cine este cel caruia ii revine raspunderea de a stabili cine face din elita, si deci se cuvine sa fie liber, si cine nu? Elita, cumva?’
Al doilea raspuns, mai elaborat si mai putin visceral, este ‘hai sa vedem ce inseamna libertatea’. ‘Capacitatea de a alege liber intre alternativele pe care decidentul le are la dispozitie la un moment dat’. Aha! O definitie circulara, care se cuprinde pe sine insasi… Ne poate fi totusi de folos, cel mai bine este sa lucrezi ‘cu materialul clientului’. Deci:
– ‘Capacitatea de a alege …’ In termeni juridici chestia asta s-ar traduce prin ‘capacitate de exercitiu’ adica pur si simplu sa fii suficient de matur incit sa fii in stare sa alegi CONSTIENT, sa nu te lasi batut de vint in voia sortii…
– ‘…liber…’ Aici e mai dificil. S-ar putea sa fie vorba despre ‘asumare’, adica daca tot pot (‘am voie’? Cine mi-a ‘dat voie’?) ce-ar fi sa imi exercit aceasta capacitate de alegere. Sau de intelegerea/acceptarea faptului ca intr-adevar sunt capabil de a alege, ca am ‘capacitate de execitiu’ in aceasta situatie.
– ‘…intre alternativele pe care…..la un moment dat .‘ Si daca pana acum limitele libertatii tineau mai degraba de persoana in cauza, de decident, de data asta sunt mai degraba ‘exterioare’

Daca vi se pare prea lung duceti-va direct la sfarsit. Gasiti acolo comentariul meu.

“Se pare ca, …

Visul lui Hitler devine realitate, după 70 de ani !!!

Unul dintre cele mai mari vise ale lui Hitler a fost să schimbe fața întregii Europe prin crearea unei noi ordini europene. Probabil că acesta a și fost cel mai puternic motiv pentru care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial. Această Nouă Ordine pe care dorea Hitler s-o implementeze cu ardoare în Europa părea la vremea respectivă un vis nebun, o teroare absurdă venită din partea unui diktator, a unui “dement” care trebuia eliminat cu orice preț.
O Europă unită !!!
Pentru ca imaginea completă să prindă contur și visul „dementului” Hitler să fie pe deplin înțeles, nemții doreau o Europă unită, un organism supranațional unic în care fiecare țară membră să se bucure de o oarecare autonomie, frontierele urmau să fie desființate pentru ca sinteza economică să se realizeze și implementarea unui sistem de exercitare a controlului asupra economiei diverselor state pentru evitarea concurenței, dar și a supraproducției. Acestea erau elementele-cheie pe care regimul lui Hitler dorea să le impună în noua Europă. Oare nu există nicio similitudine între ceea ce însemnă în prezent UE și ceea ce își dorea Hitler acum mai bine de 70 de ani ??? Joseph Goebbels, ministrul propagandei în Germania nazistă, era de părere că Popoarelor din noua Europă trebuie să li se acorde un grad mai mare de libertate politică și economică pentru că astfel rotițele economice se pot învârti la capacitate maximă și Germania va avea de câștigat. Ideea de asuprire probabil că a fost inventată și aruncată asupra nemților doar pentru a denatura adevărul. Mai mult de atât, planurile de integrare ale țărilor cucerite de Hitler erau atât de simple și trebuiau făcute pe etape, cam la fel cum s-a întâmplat și în cazul țărilor care au aderat la UE.

Integrarea trebuia făcută pe șapte grupe :
1. Statele din Peninsula Iberică; 2. Franţa şi Belgia; 3. Germania, Danemarca, Polonia, ţările baltice, Slovacia, Cehia, Elveţia; 4. Italia, Croaţia, Albania, Serbia, Grecia; 5. Marea Britanie 6. Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda; 7. Ungaria, România, Bulgaria, Ucraina, Crimeea şi Belarus.

După ce integrarea era efectuată, Europa era împărțită în trei mari zone: grupul latin (în care erau prevăzute Franţa, Belgia, Italia, ţările din Balcanii Occidentali, Grecia, Peninsula Iberică, Insulele Britanice), grupul germanic (Germania, ţările scandinave, ţările baltice) şi grupul slav/oriental. Conform concepţiei pe care o aveau germanii la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, cel de-al treilea şi ultimul pas spre crearea UE era naşterea unei uniuni politice cu menţinerea autonomiilor regionale şi realizarea unui plan comun de cooperare în Africa de Nord.
Uluitor, dar adevărat !!!
Fiecare grup avea rolul său, iar cel mai ciudat este că grupul slav/oriental, din care ar fi făcut parte și România, era destinat doar ca să servească Germania pe plan economic. Aceasta era reala piaţa de desfacere, unde surplusul, dar şi produsele indezirabile erau aruncate, dar în același timp, acest grup muncea doar pentru Germania. Uluitor este faptul că după 68 de ani de la terminarea războiului visul lui Hitler este aproape împlinit. Europa unită există, control asupra economiilor statelor membre se exercită, țări precum România și Bulgaria au fost integrate doar pentru a deveni piață de desfacere, granițele între anumite țări nu mai există și întreaga Europă munceşte pentru Germania. Mai mult de atât, o altă asemănare impresionantă este ceea ce numim astăzi Carta Europei. Aceasta constituție a fost realizată pentru prima dată de Goebbels în 1943, când a anticipat nevoia unui set de legi aplicabile pe întreg continentul. După ce Goebbels a prezentat noua constituție ministrului de externe Joachim Ribbentrop, o dispută s-a născut între cei doi. Ribbentrop i-a reproșat lui Goebbels că Europa nu are nevoie de așa ceva, în timp ce Goebbels i-a replicat că va veni ziua în care Europa o să aibă nevoie de așa ceva. Și iată că, după 70 de ani, politicienii europeni se gândesc să implementeze Carta Europei în toate țările membre. Uniunea Europeană din ziua de astăzi se mulează perfect pe viziunea unui om care a fost numit nebun atunci când și-a expus părerea. În acest fel, nici Al Doilea Război Mondial nu își mai regăsește rostul și moartea a milioane de oameni a fost inutilă pentru că într-un final am ajuns să-i îndeplinim visul lui Hitler.”

La prima vedere pare o ipoteza seducatoare. Si totusi…
Asta nu era ‘visul lui Hitler’!
Asta a fost visul tuturor imparatilor europeni, de la Octavian August incoace.
Cel mai aproape a ajuns Carol cel Mare, zis si Charlemagne.
Nu cred ca Hitler era suficient de deschis la minte incit sa gindeasca atit de complicat, el era doar smecher. L-a lasat pe Goebells sa spuna ce vroia el, in mintea lui Hitler fiind ‘lasa sa ii cuceresc intai ca dupa aia le arat eu lor’.
E remarcabil faptul ca visele imperiale europene contineau ideea de asigurare a autonomiei regionale – tocmai in scopul functionarii mai bune a intregului – ceea ce imperiile asiatice nu au facut-o niciodata (singurele ‘provincii’ ce tineau de Inalta Poarta care s-au bucurat de o larga autonomie, Tarile Romane, sunt exact cele care au functionat cel mai prost, evident din punctul lor de vedere).

Bill Gross, presedintele celui mai mare fond de actiuni – Pimco – a facut un calcul sumar si a aflat el ca datoria SUA ar fi de 100.000 de miliarde de dolari si nu de 14.700, atit cit recunoaste Bernancke.

Cum pe noi treaba asta, adica datoria americana, ne framinta intr-atit incit nu putem dormi, stirea a fost preluata repede. http://www.cursvalutar.ro/stiri-financiare/statele-unite-au-obligatii-financiare-de-aproape-100-000-de-miliarde-de-dolari-2872

Bine, de fapt puteti sa va culcati linistiti la loc, Gross a ajuns la suma aia plecind de la scenariul ca SUA isi va respecta toate obligatiile viitoare (Medicare, Medicaid si toate celelalte, inclusiv unele legate de recentele bail-outs) dar ca nu va mai fi in stare sa mai colecteze vre-un dolar din taxe. Ce e si mai interesant e ca nici macar nu ni se spune in citi ani se va aduna datoria asta.

Si cind te gindesti ca toata chestia a aparut doar pentru ca Gross nu e multumit de randamentele pe care le ofera trezoreria americana.

Si ce inseamana cu adevarat? Ca are o gramada de bani lichizi si nu stie ce sa faca cu ei. Altfel nu l-ar interesa randamente si alte chestii din astea. Ar sta pe spate si ar contabiliza veniturile.

Welcome to WordPress.com. After you read this, you should delete and write your own post, with a new title above. Or hit Add New on the left (of the admin dashboard) to start a fresh post.

Here are some suggestions for your first post.

1. You can find new ideas for what to blog about by reading the Daily Post.
2. Add PressThis to your browser. It creates a new blog post for you about any interesting  page you read on the web.
3. Make some changes to this page, and then hit preview on the right. You can alway preview any post or edit you before you share it to the world.