Alin Brendea face o analiza foarte pertinenta (http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/modelul-economic-in-romania-o-himera-148127.html) a modelelor economice care au fost vinturate prin Romania post revolutionara dupa care le pune fata in fata cu modelul polonez.
In continuare face o succinta comparatie intre efectele practice aparute ca urmare a aplicarii acestor modele teoretice iar la final da drumul, cu candoare, urmatoarei fraze:
” Schimbarea mentalității este un element fundamental pentru a spera ca diverse modele să devină productive și în spațiul românesc.
Această schimbare nu poate începe decât de sus în jos, de la vârful piramidei societății. Fie că vorbim de legi bine gândite și aplicate, care să inducă fiecărui individ valori economice corecte, fie că vorbim de afaceri de anvergură deschise publicului, care să ofere satisfacție financiară și un model economic de urmat.”
Din cite ne spune noua intelepciunea populara pestele de la cap se impute dar se curata de la coada.
A astepta ca mentalitatea sa se schimbe de sus inseamna a cauta un ‘tatuc’ in spatele caruia sa te ascunzi. Cred ca ar fi mult mai bine ca fiecare dintre noi sa ne vedem de treaba, in mod cinstit, iar cu prima ocazie sa ne ducem la vot cu gindul de a alege o conducere care isi propune sa ne lase in pace si nu una care ne promite ca ne va rezolva ea toate problemele.
Pina la urma e mai bine sa dormi asa cum iti asezi tu decit asa cum crede altul ca ar trebui sa fie culcusul tau.
Concluzia lui Brendea e generata de o suprapunere mentala.
El confunda rolurile liderului si al administratorului (managerului)..
Daca o citesti in cheia liderului, are sens. Unul dintre rolurile acestuia este de a oferi directie. In termenii astia intr-adevar: viziunea apare de la lider.
In cheia administratorului e o aberatie. Nu exista nici o posibilitate practica a unui manager din varful piramidei (oricare ar fi acea piramida; cu atat mai mult cea sociala) de a acoperi eficient Schimbarea (litera mare e intentionata!). Schimbarea e o chestiune personala. Cu rate diferite de acceptare, cu ritmuri variate de evolutie…
Ceea ce ne aduce inapoi la viziune: indiferent de natura, forta si corectitudinea viziunii, ea trebuie imbratisata. Inca un act personal (influentat desigur de educatie, inteligenta, caracter, emotivitate, etc)
Deci liderul trebuie sa fie convingator!
Din pacate, sunt putini oameni care sa imbine capacitatea de convingere (carisma, comunicare eficienta…) cu viziuni proprii puternice. Multi dintre cei ce au “aparatul” necesar convingerii, cad in pacatul de a crede ca orice idee de-a lor este si o Directie (iarasi litera mare pusa intentionat).
Cand genul asta de cvasi-lideri ajung sa determine destinul unei societati, in cel mai bun caz o lasa oloaga.
In principiu, parerea ta pare cea mai naturala abordare. Slabiciunea ei consta in faptul ca, pana si la nivelul individual (sau al familiei), “talentul” de lider conteaza. Sunt multe situatii ce evolueaza catre tragic datorita celui ce a fost “asezat” in pozitia de lider al unei familii fara sa fie pregatit.
Iar daca a dat chix la nivelul ala, te astepti sa aiba un vot valoros?
Sigur, destinul individual este in sarcina respectivului individ. Dar destinul colectiv, ar trebui sa fie “fault tolerant”!
Poate ca solutia este sa punem mai multe filtre pentru cei ce doresc sa-si asume pozitia de lider. Sa-si pre-dovedeasca un numar de capacitati. Si, poate, sa le clarificam mai bine spatiul si modul in care opereaza.
Pana la coada, nu-i o discutie simpla!
LikeLike
Din cite am observat pana acum efectul de turma explica foarte multe. Postul despre Lucian Boia va incerca sa raspunda macar unora dintre intrebarile, intr-adevar nu foarte simple, pe care le-ai ridicat.
LikeLike