Isus zicea:
„Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“.
Apoi au tras la sorți, ca să-și împartă hainele Lui între ei.

Sunt unii oameni care, poate din neștiință, îl ajută din răsputeri pe ucigă-l toaca să semene zâzanie.
Între credincioși, între credincioși și necrecredincioși, între necredincioși… Să semene cât mai multă zâzanie intre oameni!
Fără măcar să aibe habar despre argumentele pe care le invocă.
Singurul lucru pe care îl fac cu o oarecare măiestrie este să răstălmăcească. Învățăturile cărții, temerile oamenilor…
Dar, mă repet, fără să înțeleagă – cu adevărat, despre ce vorbesc.
Fără să înțeleagă că taie creanga de sub picioare. Și pe cea de sub picioarele lor!

„BLASFEMIE f. livr. 1) Cuvânt prin care se ultragiază o divinitate.”

„Sateliții blochează abilitatea lui Dumnezeu de a ne supraveghea și interferează cu rutele de zbor ale îngerilor!!!” e o aberație mai mare decât creația. Decât creația lui Dumnezeu!
Și nu, spusele mele nu reprezintă vreo blasfemie. Eu nu sunt credincios!
Dar să fii creștin… și să pretinzi că îngerii au rute de zbor, rute care ar putea fi afectate de orbitele sateliților….

Iar să te pretinzi creștin și să spui că vre-una dintre abilitățile Dumnezeului pe care îl crezi/declari a fi atotputernic pot fi blocate de câteva ‘pietre aruncate pe cer’ de către niște bieți muritori este mai mult decât o blasfemie.
Este o aberație! O aberație descalificantă…