Citesc astazi dimineata doua articole din Ziarul Financiar. (Recunosc ca nu prea mai citesc presa, si cu atat mai putin articolele de opinie)

Mai intai “Eu cred in Romania pentru lucrurile pe care le poti face aici”  si apoi “Generatia care a facut bani din dezastrul demografic si secarea Romaniei”.

Din primul aflu de ce unii dintre antreprenorii de top ai Romaniei nu au parasit-o (cel putin nu inca) si cam ce ar trebui facut pentru ca din ce in ce mai multi antreprenori sa isi incerce ‘puterile’ aici si nu aiurea iar cel de al doilea imi confirma impresia ca exista o suma de indivizi care au identificat si exploatat extrem de eficient, in  Romania, niste oportunitati extrem de favorabile.

La prima vedere am putea spune ca amandoua articolele sunt despre acelasi lucru – oportunitatile din Romania, iar ca singura diferenta dintre ele ar fi ca primul incearca sa sondeze viitorul iar cel de al doilea se uita catre trecut.

Totusi, daca ne uitam mai bine, vom intelege ca autorul celor doua articole, Cristian Hostiuc, a inteles pe deplin si incearca sa ne avertizeze si pe noi – inainte de a fi prea tarziu – ca daca mai continuam asa se va alege praful de tot si de toate.

De fapt in nici unul dintre articole nu este vorba despre ‘resurse’ sau despre ‘oportunitati’ ci despre modul in care acestea sunt utilizate si despre responsabilitatea fiecaruia dintre noi.

De fapt pe nimeni nu intereseaza/n-ar trebui sa intereseze ca o intrega generatie de ‘fosti’ si de ‘conectati’ s-au imbogatit imediat dupa ‘Revolutie’. In schimb, si indiferent daca ne intereseaza sau nu, soarta fiecaruia dintre noi este influentata intr-un mod hotarator de modul in care acestia s-au imbogatit. Nu este acelasi lucru sa construiesti ceva nou si sa te imbogatesti exploatand acel ceva – vedeti ce frumos suna ‘a exploata’ in acest context? – sau sa distrugi ceva ce functiona de bine, de rau, si sa te imbogatesti vanzand fiarele vechi obtinute in urma demolarii.

Hostiuc ne mai avertizeaza ceva. Ca daca o tinem tot asa, daca aplicam generatiei urmatoare metoda pe care Stefan cel Mare o aplica invadatorilor – cea a fantanilor otravite  si a pamantului parjolit, vom constata ca tot ce am reusit sa facem este sa ne taiem singuri craca de sub picioare.

Drama comunismului era ca aveam ceva bani in buzunare dar nu aveam ce sa facem cu ei iar drama capitalismului este ca magazinele sunt pline de marfa dar nu mai avem noi bani sa cumparam tot ce ne dorim.
“Guvernatorul BNR Mugur Isărescu îşi punea problema, în public, acum vreo doi ani, cine o să-i plătească lui pensia, uitându-se la generaţia care vine din spate.” Cred ca problema reala a lui “Isarescu” si a colegilor sai de generatie va fi ca in pofida tonelor de bani pe care le vor fi acumulat nu vor avea pe cineva suficient de apropiat incat sa ‘ii stearga la fund’ atunci cand nu vor mai putea face singuri acest lucru.

O sa imi spuneti ca daca ai suficient de multi bani vei reusi intotdeauna sa angajezi pe cineva sa munceasca in locul tau. Da, cu conditia ca banii aceia sa mai valoreze ceva.Adica ca acel ce ii primeste in schimbul muncii sale sa aiba ce sa faca cu acei bani.