Se vorbeste mult în ultimul timp despre „extinderea bazei de impozitare”. În principiu chestia asta e buna, evident cu condiția să fie facuta cu cap.

In cazul ăsta „cu cap” înseamnă ca efortul bugetar să fie răspândit pe o suprafață cât mai mare astfel încât presiunea, neplăcerea, resimtiță de contribuabili să fie cât mai mică.

Execuția bugetară are mai multe faze: proiectarea bugetului, colectarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, analiza celor întâmplate de-a lungul anului și de la capăt.

În faza de proiectare se prioritizează nevoile reale și promisiunile electorale iar apoi se încearcă acoperirea acestora cu venituri. Când se face estimarea veniturilor disponibile se calculeaza aritmetic cât ar trebui să se colecteze dacă toată lumea și-ar plăti corect impozitele și apoi se corelează cu ceea ce s-a întâmplat în anii trecuți.
Și exact ăsta este momentul în care începe circul.
Politicienii de stânga vor venituri cât mai mari pentru a putea să ducă la îndeplinire programele atât de dragi lor. Cei de dreapta vor scăderea impozitelor și automat a cheltuielilor. Birocrații atrag atenția asupra faptului ca anul trecut colectarea a fost deficitară.

Într-o țară normala se inregistrează și fiscalizează între 85 și 95 % din activitatea economică și se colectează mai mult de 95% din veniturile calculate. La noi cam o treime din economie este neagră sau gri iar colectarea bugetară adună doar trei sferturi din ce ar trebui sa intre la buget.
Ce e de făcut? Aducem inspectori fiscali din Germania? Instituim niste impozite care nu pot fi ocolite?

NB, teoretic TVA-ul este un impozit pe care se poate pune bază, care este – sau mai bine spus ar trebui sa fie – greu de ocolit. Numai că asta este valabil în țările civilizate. La noi se emit facturi false, se trimite marfă însoțită doar de avize de expediție și uite așa se ocolește chiar si TVA-ul. Care este foarte mare și atunci este rentabil să nu-l plătești. De unde și încercările, salutare, de a-l reduce la pâine și la carne.

Și uite așa, dacă TVA nu, impozit pe venit nu – dar asta nu e nimic original, peste tot în lume se practică ascunderea veniturilor – statul începe să se îndrepte asupra lucrurilor care nu pot fi ascunse: „STÂLPII”! Cu ăștia nu poti face scamatorii contabile și nici un funcționar de la ANAF, oricât de coruptibil ar fi el, nu cred ca este suficient de nebun încât să accepte să îi numere greșit pentru ca sunt înșirați la vedere, pe câmp.

Numai că impozitarea lor ascunde un pericol enorm dacă nu sunt scăzute, proporțional, celelalte taxe. Corporațiile, atât cele de stat cât și cele private, vor transmite, foarte rapid și câte o dată chiar cu asupra de măsură, costul noilor taxe către clientul final, omul de pe stradă! În condițiile în care vechile impozite nu vor fi scăzute apariția noilor taxe va duce la concentrarea și nu la lărgirea bazei de impozitare:

– Firmele corecte vor plati tot, atat impozitele vechi cât și pe cele noi, mărind la nevoie prețurile.

– Infractorii fiscali, cei care au gasit metode de a evita plata dărilor vechi, își vor mări preturile justificând acțiunea în fața clienților prin apariția noilor taxe, le vor vira catre stat – în măsura în care legea va fi atât de bine formulată încât acest lucru să fie inevitabil – și vor continua sa nu plătească impozitele vechi.

– Utilizatorii finali vor scoate, de nevoie, banii din buzunar.

În acest fel bugetul real, cel care se colecteaza și cheltuiește, va cădea în și mai mare măsură tot în cârca contribuabililor corecți: cei care plăteau vor plăti în continuare, cei care nu plateau taxele vechi vor continua sa nu le platească iar noile taxe vor fi doar date mai departe de către companiile deținătoare de „stâlpi” către utilizatorii finali, cei care acopereau și până acum marea majoritate a bugetului.

În felul acesta „mărirea bazei de impozitare” nu mai înseamna mărirea numărului de contribuabili ci doar mărirea de pretexte pentru colectarea de taxe. Halal.

Cred că ar fi cazul să luăm în considerare mai degrabă alte două resurse pentru creșterea banilor disponibili: îmbunătățirea gradului de colectare – inclusiv prin reduceri țintite, cum a fost la pâine și, să sperăm, va fi la produse din carne – și cheltuirea cu chibzuință a ceea ce am strâns deja  – poate facem și noi licitațiile alea pe bune.

Și încă ceva. Ar trebui să înțelegem o dată că cea mai eficientă metodă pentru a crește numărul de locuri de muncă bine plătite – nici o economie nu poate prospera fară existența unei cereri cu adevarat solvabile – nu este neapărat scăderea la extrem a impozitelor ci așezarea lor pe o bază solidă, stabilă și simplă – investitorii cu experiență știu că un nivel de taxare foarte mic ascunde de obicei o infrastructură debilă și o forță de muncă nu atât de bine calificată, atât infrastructura cât și învățământul au nevoie de bani serioși. Iar pentru a putea atinge aceste obiective este nevoie atât de rigoare în colectarea veniturilor bugetare cât și de onestitate în cheltuirea lor.
 Doar asa Romania va deveni atractivă pentru antreprenorii străini – predictibilitatea, simplitatea și onestitatea sunt foarte căutate de investorii serioși, mult mai mult decăt ratele scăzute de impozitare – iar cei autohtoni vor prinde curaj să înceapă.