Archives for category: Uncategorized

Cica puscariile romanesti sunt pline de telefoane mobile.
Detinutii posteaza filmulete pe Youtube sau fac tot felul de excrocherii, fiecare dupa cum il duce mintea. Si nu, chestia cu excrocheriile nu e un caz izolat, nu doar la Colibasi se intampla asta ci si la Giurgiu sau la Bacau.

Cum ajung telefoanele mobile in puscarii sau in aresturile politiei? Simplu. Duse de oameni, contracost bineinteles. De politisti, de preoti … Si se pare ca cel putin o parte din aceasta activitate este ‘centralizata’…
Bineinteles ca situatia trebuia sa primeasca si o reactie. Mai intai una de natura ‘statistica’: fenomenul a fost studiat ca amploare si ca dinamica, 10 000 de telefoane confiscate in puscarii tot anul trecut si 8500 pana la 1octombrie anul acesta.

Si atunci ce facem? Recalificam personalul din puscarii? Ii invatam cum sa reziste tentatiilor atunci cand sunt abordati de ‘apartinatorii’ care ofera cate 250 de euro pentru fiecare telefon transportat ‘inauntru’? Cam complicat… Nu mai bine rezolvam problema cu o masinarie? Nu? Totul a inceput de la niste ‘dispozitive’ – telefoanele mobile, rezolvam problema tot cu un dispozitiv – de bruiaj de data asta!

Si uite asa viata noastra este controlata din ce in ce mai mult cu ajutorul aparatelor: ajungem la puscarie nu pentru ce facem ci pentru ca vorbim ce nu trebuie la telefon, o data acolo in loc sa ne potolim continuam activitatea infractionala cu ajutorul acelorasi aparate si nici macar statul nu e in stare sa isi controleze angajatii asa ca pentru a rezolva situatia face apel la alte aparate, la cele de bruiaj de data asta.
Asistam deja la un salt calitativ, daca pana la nivelul asta aparatele erau folosite pentru comunicare – individual, iar fiecare individ avea ocazia sa isi exercite liberul arbitru si sa folosesca comunicarea dupa propriile sale norme etice – de data asta aparatele, cele de bruiaj, vor fi folosite in masa si ‘distructiv’ – nu mai comunica mimeni, nu se mai tine cont de bine si de rau.

Si noi, spectatorii intregului fenomen, dam vina pe ‘aparate’ in loc sa intelegem ca este exclusiv responsabilitatea noastra, a celor care le folosim, sa dam sens moral actiunilor noastre.
Iar unii dintre cei care mai inteleg cate ceva dau vina pe ‘ochiul dracului’: ‘Deh maica, daca a vrut sa faca si el un ban…?!?” De parca banul n-ar fi si el tot un fel de ‘aparat’, tot o ‘unealta’ menita pentru a fi folosita de catre om si nu de a il impinge, unealta pe om, in ispita…

Definitia clasica a statului, cel putin cea europeana, face apel la notiunea de ‘contract’ – explicit sau implicit – intre cetatenii care il populeaza si despre care se presupune ca ‘impartasesc’ dorinta/nevoia de a supravietui in comun. De unde si ideea de natiune ca o comunitate care are suficient de multe in comun astfel incat sa se poata autoguverna, sa poata genera suficient de multa democratie astfel incat guvernarea sa fie incluziva si nu centripeta.
In principiu statul este reprezentat de institutii iar acestea sunt populate de oameni, care au liber arbitru. Iar acestia pot alege sa trateze statul ca pe o resursa si nu doar ca pe un mecanism de cooperare.
Sa ma explic. In definita de mai sus statul este in realitate instrumentul politic prin care comunitatea nationala isi indeplineste, constient sau nu, scopul minimal de a-si asigura supravietuirea. In anumite conditii unii operatori politici, lipsiti atat de scrupule cat si de o viziune mai lunga decat propriul nas, pot ajunge sa priveasca statul ca pe un instrument de imbogatire sau de autopromovare, ca si cum locul pe care ei il ocupa in interiorul institutiilor ar fi o resursa si nu o responsabilitate. Astfel statul (impreuna cu institutiile sale) devine instrumentul prin care acesti indivizi isi impun dominatia lor, sau a ideilor lor, asupra celorlalti – de la autoritaristi de tip religios la ‘social progresives’, de la mullahii Iranieni la comunistii de tip sovietic – sau prin care sa acumuleze resurse materiale – coruptii de pretutindeni. Din nefericire practica ne arata ca ‘instrumentul’ este polivalent, poate fi folosit in ambele scopuri simultan.
Iar ‘problema’ apare in momentul in care ‘parazitii’ ajung sa consume suficient de multe resurse incat ‘activitatea’ lor sa puna in pericol supravietuirea celorlalti. Acela este momentul in care reincepe razboiul descris de Pareto, cel dintre lei si vulpi…

Traia intr-o padure de liliac si era singura.
Era foarte batrina, cu toate ca nu stia asta, si nu mai avea culoarea aceea lipsita de griji a spumei marii ci se apropia mai mult de nuanta zapezii cazind intr-o noapte luminata de luna.
Dar ochii ei erau inca clari si neobositi iar ea se misca ca o umbra pe fata marii.

1991

Azi dimineata am gasit textul asta in e-mail:

“

Cum îi cunoşti pe oamenii fericiţi
 
1 Oamenii fericiti nu barfesc
 
Singurii oameni care nu barfesc sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita. Daca esti fericit si implinit cu viata ta, de ce ti-ar mai pasa ce se intampla in viata altcuiva? Nu e nevoie sa ne ocupam vietile cu un astfel de comportament, caci acesta nu face decat sa ne portretizeze intr-un mod patatetic, ne face sa parem gelosi…
 
2. Oamenii fericiti nu isi bat capul cu problemele altora
 
Oamenii care nu reusesc sa isi vada de treburile lor, se simt, cel mai probabil, „mizerabil”. Cauta greselile altora doar ca sa se simta intr-un fel, mai bine. Acesti oameni nu prea stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati interesante si atunci isi consuma timpul „preocupandu-se” de cele care li se intampla celorlalti.
 
3. Oamenii fericiti nu gandesc negativ
 
Exista oameni care, simtindu-se mereu neimpliniti, se plang mereu de orice, iar de cealalta parte ii avem pe oamenii fericiti care vad mereu, mai degraba jumatatea plina a paharului si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai interesante in viata lor. Sa gandesti pozitiv este o conditie esentiala in economia unei vieti fericite. Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu asupra celor negative!
 
4. Oamenii fericiti nu sunt invidiosi
 
Pentru ca un om fericit nu are absolut nici un motiv sa fie invidios pe alti oameni. Ei recunosc aspectele pozitive din viata lor, care nu trebuie sa fie identice cu ale celorlalti si le pretuiesc.Ei nu se compara cu ceilalti, pentru ca sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au. In loc sa se poarte cu invidie, ei se bucura sincer pentru succesul celor din jur si celebreaza reusitele alaturi de ei.
 
5. Oamenii fericiti nu au nevoie de confirmarile altora
 
Oamenii fericiti nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile celorlalti. Ei isi recunosc propria valoare, au un auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei stiu ca trebuie sa faca lucruri pentru ei insisi, lucruri care sa ii ajute sa evolueze in viata iar, faptul ca nu sunt preocupati de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al evolutiei personale.
 
6. Oamenii fericiti nu cauta razbunare
 
Asta o fac pentru ca nu exista nici un motiv pentru care ne-am dori sa ne razbunam pe o alta persoana. E mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt, in voia legilor universale, iar noi sa ne continuam viata, fara a ne lasa coplesiti de ganduri negative si dorinta de razbunare. Singura metoda prin care poti sa te desprinzi de dorinta de razbunare este a renunta si a accepta o persoana sau o situatie, exact asa cum este.
 
7. Oamenii fericiti nu au resentimente
 
Oamenii fericiti nu au resentimente… Daca te tot gandesti la ceva care te-a marcat intr-un fel, nu faci decat sa iti amplifici suferinta interioara, iar oamenii pozitivi stiu acest lucru si in consecinta prefera sa nu se mai gandeasca la ceea ce le-ar putea face rau. Invata sa renunti! Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat eliberator…
 
8. Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba ei dreptate
 
Foarte multi oameni au tendinta de a tine cu dintii de convingerile lor, pentru ca nu isi doresc decat sa aiba doar ei dreptate. Multi nu renunta la ceea ce cred nici macar atunci cand le sunt prezentate argumente solide, astfel incat in fata unor astfel de oameni este mai bine sa nu deschizi subiecte asupra carora stii ca nu vor deloc sa reflecteze, pentru ca discutiile cu ei nu sunt decat o risipa de energie. A nu accepta si alte perspective tradeaza un ego puternic, infatuare. Este mai bine sa ne mentinem opiniile cu mult calm stiind sa ascultam argumentele celorlalti. In final, ambele parti pot fi de acord ca pot fi de acord. 
 
9. Oamenii fericiti nu au asteptari
 
Una dintre cele mai mari provocari ale vietii este aceea de a-i accepta pe oameni exact asa cum sunt. Odata ce inveti ca asteptarile pe care le ai tu nu ii vor schimba pe ceilalti, viata ta va fi din ce in ce mai buna. Problemele apar atunci cand asteptarile nu se materializeaza. Asteptarile nearealiste duc de cele mai multe ori catre mari dezamgiri in legatura cu ceilalti. A nu avea asteptari te ajuta sa traiesti liber, fara presiunea imensa a preconceptiilor despre ce ar trebui sa fie o situatie, sau cum ar trebui sa fie ceilalti.
 
10. Oamenii fericiti nu evita problemele pe care le au
 
Atunci cand se ivesc probleme, cum este de altfel normal, in viata fiecaruia, unii oameni au tendinta de „a le ascunde sub pres”, in loc sa gaseassca metode pentru a le solutiona. A ignora problemele inseamna sa te ingropi si mai tare in sentimente de anxietate si stres.
 
11. Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor si nu in exterior
 
Astfel, pentru acesti oameni, fericirea nu depinde de felul cum arata, de masina pe care o detin, sau geanta de firma pe care si-au achizitionat-o. Pentru acesti oameni, fericirea este in interior. Avem puterea de a da noi o conotatie lumii inconjuratoare, ceea ce este crucial pentru a ramane pozitivi. Cauta in interiorul tau pentru a gasi fericirea. Ea nu depinde de nimeni altcineva, nici de partener/a, de nimeni, nici macar de posesiunile materiale, ea depinde doar de tine! Sa isi caute fericirea in exterior este o greseala pe care o fac atat de multi oameni in viata lor!
 
12. Oamenii fericiti nu se gandesc atat de mult la probleme
 
Sa te gandesti necontenit la ceva care iti cauzeaza un incovenient nu este cea mai buna solutie. De multe ori, modul in care supra-exageram o problema cauzeaza si dispute, certuri intre oameni. Nu prea avem beneficii din acest obicei al exagerarii unei situatii. Cu cat analizam mai tare, cu atat avem tendinta de a deveni mai negativi, mai anxiosi, iar solutia va intarzia sa apara. Este mai bine sa tratam totul cu mai multa detasare si incredere in viata, ca totul este si va fi bine.
 
13. Oamenii fericiti nu traiesc in trecut
 
Trecutul este trecut dintr-un bun motiv. Chiar nu avem de ce sa ramanem acolo, agatati mintal, de vreme ce el nu poate fi schimbat. Persoanele fericite au facut pace cu trecutul lor, sau se afla pe acest drum, traind cu intensitate tot ceea ce le ofera prezentul si creaindu-si un viitor asa cum si-l doresc. In mod activ ei incearca sa obtina tot ce este mai frumos in vietile lor.
 
14. Oamenii fericiti nu urmeaza turma
 
Increderea in ei insisi, in tot ceea ce isi doresc este esentiala pentru acesti oameni. Ei sunt atat de increzatori in valorile pe care le au incat nimic nu pare sa ii zdruncine. Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor.
 
15. Oamenii fericiti nu iau totul personal
 
Si, in final… dar nu lipsit de importanta, este faptul ca oamenii fericiti nu iau ceea ce li se spune, personal. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor. Asculta cu atentie ce au ceilalti sa le transmita, fie ca este „de bine”, fie ca este o critica. Unii oameni traiesc chiar mici drame neintelegand un mesaj exact asa cum a fost transmis, ceea ce nu este tocmai bine pentru starea lor emotionala. De fapt, noi avem controlul asupra modului cum interpretam lucrurile. Gandeste-te cat de mult ai de castigat atunci cand privesti o perspectiva noua asupra unei situatii, decat daca ai fi privit doar prin propriii ochi.
 
DAR cum definesti fericirea ????”

Intrebarea de la final nu apartine autorului initial ci imi este adresata mie de cel care mi-a ‘forward-at’ mesajul.

 
Sper ca nu se supara ca voi face public raspunsul meu:
Fericirea nu este menita definirii ci trairii.
Cel mai incrincenat dintre noi tot are niste momente in care este fericit, in care traieste macar o parte dintre senzatiile descrise atat de generos in randurile de mai sus. Problema este incrincenarea. Prea multi dintre noi suntem atat de convinsi de importanta noastra si a lucrurilor pe care le facem incat nu ne mai suntem sensibili la ce se intampla cu adevarat in jurul nostru, citeodata nici macar la ce ni se intampla noua.
Daca am reusi sa facem asta, sa fim un pic mai atenti – cu noi si cu cei din jurul nostru – am simti acele clipe de fericire. Iar acele amintiri s-ar putea sa ne schimbe viata.

Funny how things turn up sometimes!

– Nothing remained like it once was. Not even the Hell…
– And why are you so surprised? After all Hell is here, on Earth, and it is run by us, imperfect human beings…

Ieri cumnatul meu l-a dus pe fi-miu la meci. (Romania-Ungaria, 2-0)
La intrare au fost controlati la sange. Fi-miu a ramas fara ‘vuvuzea’ (o goarna de plastic cu piuitoare din cele care se pun si in jucariile pentru baia sugarilor) iar cumnata-miu fara unghiera (cica poate fi aruncata si provoaca rani pentru ca e de metal).

Va dati seama cam cit de nedumerit era fi-miu cind a venit acasa: “pai bine ma, si aia care aruncau cu petarde pe unde au intrat?”

making the best of what ever happens to you doesn’t necessarily mean that you should put up with what ever shit people throw at you!

Acu’ vreo cinci minute vorbea Adi Minune la Antena 3 despre inmormantarea lui Nae Niculae. ‘ Va fi o inmormantare obisnuita; poti sa ai sute de milioane de euro, tot acolo ajungi; asta este o intrebare nepotrivita; nu pot sa raspund eu la aceasta intrebare; nu poti cinta si plange in acelasi timp; cine a fost ieri la fata locului a vazut ca asa ceva este imposibil (recostructia faciala)’. Una peste alta o aparatie foarte civilizata.
Toata chestia asta mi-a adus aminte de ce spunea ieri unul Turcu, se pare ca pana nu de mult actionar la Dinamo: ‘A fost o greseala. Citi dintre noi n-a gresit macar o data la volan?’. La inceput nu imi dadeam seama ce vrea sa spuna. Cum adica ‘o greseala’? Sa depasesti coloana si sa treci printre bariere e ‘o greseala’?
Mi-a trebuit o zi intreaga pina m-am prins: greseala a constat in faptul ca nu a apreciat bine viteza trenului, partea cu trecutul printre bariere fusese OK. Tipul nu fusese destul de atent. D-aia a murit, n-a fost pe faza. Nu din cauza arogantei: ‘Da-i dracului de tampiti, lasa-i sa stea ei la bariera daca sunt fraieri!’

Interesting but also a very poignant example of a mechanicist way of thinking:

‘No money’, you act one way; ‘have money’, you act differently = ‘money must be the cause of the shift in your attitude’. Wrong.
Money act like a ‘truth serum’. Not enough money = you have to be careful, you cannot afford to step on too many toes. ‘Plentiful money’? Then you can act as callously as you want.
Alcohol does the same thing to people, hence ‘in vino veritas’.