Una dintre știrile care au captat atenția comentatorilor FB în ultimele zile este

„Controversă după moartea unui copil din Bucovina. Medicii susțin că preotul a convins părinții să refuze donarea de organe.”

Părerile sunt împărțite. Ceea ce este cât se poate de firesc.
Unii îl condamnă pe preot, unii religia… iar alții susțin că noi nu avem nici un drept să comentăm decizia părinților

Eu unul n-am nici o treaba cu decizia ‘apartinatorilor’. Nici cu „religia”.

Si nici cu faptul ca au simtit nevoia sa se consulte cu preotul. Chiar daca au făcut acest lucru dupa ce isi dadusera deja acceptul. Adica dupa ce fusesera deja de acord sa salveze cateva vieti.

Pana la urma, pot intelege si opinia preotului. Asa ii spune lui constiinta.

Problema pe care o vad, si care e imensa, este publicitatea facuta in jurul acestei ‘intamplari’.

Oamenii aceia au mers mai departe decat simpla razgandire. Au comunicat in spatiul public motivul razgandirii.
La ‘oamenii de pe stradă’ a ajuns informatia ca un preot a sfatuit parintii unui copil aflat in moarte cerebrala ca salvarea unor vieti cu ajutorul organelor celui plecat deja pe jumatate dintre noi ar fi “necrestineasca”. Si ca sfatul unui preot poate intoarce o decizie mai mult decat generoasa!

Cu alte cuvinte, ‘stirea momentului’ este ca un preot a invatat o pereche de parinti crestini sa lase alti oameni sa moara. În chinuri!

Si ca acei parinti au acceptat sfatul si s-au conformat invataturii.
Că acei părinti au acceptat versiunea acelui preot cu privire la ce înseamnă să te porți creștinește!