Coada la butelii…

Cei care locuiau la bloc aveau câteva dezavantaje. Mă refer la ultimii ani de comunism.
Iarna era frig. Dacă se oprea curentul, ultimele etaje rămâneau și fără apă. Iar curentul se oprea des. Mai ales iarna.
Și un mare avantaj. Cam toate blocurile aveau gaze! Nu trebuia să stai la coadă, cu orele, ca să poți fierbe o ciorbă. Dacă aveai din ce, dar asta era altă problemă…

Am văzut poza asta pe FB.
Cei care țin minte epoca, vor remarca două lucruri. Oamenii din poză sunt bine îmbrăcați. Și era extrem de frig afară. Pe jos era un strat de gheață.

De ce ar sta niște ‘bine îmbrăcați’ la coadă? Pe ger?!?

Simplu. Pentru că asta era singura cale pentru a obține o butelie plină. Așteptai, cu orele, în ziua din săptămână când veneau buteliile la centrul din apropiere. Dacă veneau… Dar nu aveai de unde ști, așa că te puneai la coadă de dimineață.

Și încă o chestie. Fiecare dintre cei din poză aveau mai multe butelii în grijă. Una a lor și celelalte ale vecinilor. Se schimbau unul pe altul la coadă.

Ce făceai dacă nu veneau buteliile?
Depinde. Dacă mai aveai una plină acasă sau nu… Te duceai, a doua zi, la alt centru. La alt centru de distribuție a buteliilor. Așa se chemau. Care era mai departe. Și mai aglomerat. Pentru că nu erai singurul. Singurul care stătuse ieri degeaba la coadă…
Dacă mai aveai o butelie acasă, te riscai până săptămâna viitoare. O butelie ținea, pentru o familie normală, cam trei săptămâni.

De ce nu-și cumpărau oamenii mai multe butelii?
Pentru nu se găseau. Trebuia să faci cerere. La locul de muncă. Care cerere era aprobată în funcție de posibilități. Adică daca erau butelii de dat…

Și atunci? De unde aveau oamenii butelii? Unii mai mult de una?!?

Până prin 1975, comunismul nu a fost chiar atât de negru. Din punct de vedere economic… Din 1955 până în 1972 a fost din ce în ce mai bine. Mult mai prost decât în restul Europei dar din ce în ce mai bine. De la un an la altul. Din 1972 până în 1975 lucrurile au fost staționare. Iar din 1975 a fost din ce în ce mai prost… Adică de la un an la altul.
Până în 1975, cereai butelie și căpătai. Făceai un copil, îți dădeau voie să mai cumperi una. După care s-a rupt filmul.
Doar că din ce în ce mai mulți oameni au început să se mute la bloc. Și nu mai aveau ce să facă cu buteliile… Au început să le ducă rudelor de la țară. Unde chiar era nevoie de ele.

Apoi au început să fie vândute și pe piața neagră.
Acuma țineți-vă bine pe scaun. Între 1985 și 1989, în București, o butelie din aia se vindea cu 3000 de lei.
În condițiile în care 3000 de lei pe lună era un salariu mare…