Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
Mihai Eminescu

Observam într-o postare anterioară că alegătorii din țară au votat în funcție de intensitatea relației pe care o au cu Europa.
Cei care trăiesc în regiunile care au legături mai strânse cu restul Europei au votat mai mult și altfel decât cei ale căror legături cu restul Europei sunt mai slabe.

Și alegătorii din diaspora au votat mai mult decât de obicei. Doar că alegătorii din Europa – adică exact cei care au cele mai intense legături cu Europa – au votat invers față de alegătorii din restul lumii!
Acea porțiune dintre alegătorii români care trăiesc în vestul Europei care s-au prezentat la vot au votat de parcă suveraniștii ar avea dreptate. De parcă România ar avea ceva de reproșat Europei! Adică invers față de alegătorii din restul lumii! Față de alegătorii care trăiesc în Romania și în restul lumii în afară de Europa.

Și atunci? Teoretic, cei de la fața locului ar trebui să știe mai bine! Tocmai pentru că văd fenomenele cu ochii lor. La prima mână! Cel puțin din punct de vedere teoretic…
Nu cumva ne-am păcălit?

Înainte de a încerca o concluzie, hai să vedem despre ce au fost, de fapt, alegerile astea.
Pentru asta ne vom uita mai degrabă la primul tur.
41% Simion + 20% Dan rezultă că 61%, dintre cei 53% care au votat atunci, au fost voturi antisistem. Care vor o schimbare drastică.
Singurul candidat care promitea o schimbare atât de drastică încât să includă și schimbarea relației dintre noi si Europa a fost Simion. Adică doar 41% erau dispuși ca de dragul schimbării din interior să schimbăm și relațiile cu exteriorul în timp ce 59% erau dispuși să păstreze ‘sistemul’ la putere dacă asta ne-ar fi păstrat în Europa. Cu alte cuvinte, alegerile au fost mai degrabă despre sistem și mai puțin despre Europa.
Rezultatul final, 53% pentru schimbarea sistemului și pentru rămânerea în Europa față de 47% pentru o schimbare cu orice preț confirmă ipoteza sugerată de rezultatele din primul tur.

Și totuși. Cum ar putea fi explicat faptul ca diaspora europeană a votat invers față de toți ceilalți?
Ce i-a făcut pe diasporenii din Europa să-și dorească atât de mult schimbarea încât să-și pună în pericol modul în care sunt percepuți de către cei în mijlocul cărora trăiesc?

Să le luăm pe rând.
Euroscepticismul a devenit relativ comun și în Europa de Vest. Suveranismul a fost inventat acolo! Nigel Farage, Giorgia Meloni, Marine LePen… Românii noștri au învățat de la fața locului!
Sursele de informare. Când nu ești încă integrat în țara de adopție, ai tendința să stai mult pe internet. Și dacă stai suficient de mult pe Tic-Tok…
Situația din țară. Mare parte dintre diasporeni au plecat ‘de la țară’ cu un gând precis. ‘Muncesc de-mi sar capacele vreo 10-15 ani și mă întorc. Pun niște bani de-o-parte, îmi fac o casă și cu restul trăiesc liniștit’. După 15 ani au constatat că o parte dintre vecinii lor au mai mulți bani puși de-o-parte în țară, unde n-au făcut mare lucru, decât ei. Decât ei, care au muncit pe brânci. Care vecini? Exact cei care în cârdășie cu clasa politică au exploatat bugetele țării. Mai ales bugetele locale, să nu uităm că vorbim acum despre oameni din localități mai mici, unde toată lumea știe tot și unde afacerile se fac pe plan local.

Și atunci? Ne mai mirăm că majoritatea diasporenilor a votat pentru o schimbare oricât de drastică? Cu toate pericolele potențiale?

„Și, până la urmă?” ne apucăm și noi să facem ceva?
Să ne înțelegem odată între noi și să ne apucăm de treabă?

”acum trebuie să ne dăm mâna cu toții, ne-a trecut glonțul pe la tâmplă și dacă nu înțelegem acest lucru, este jale mare”.

Constantin Toma
Primar PSD Buzău