This image epitomizes current politics, not only in America:
The political actors put on elaborate shows in order to impress their hard core constituencies under the pretense that they are striving “for the common good” while the costs are payed exclusively by the ‘hapless man in the street’.
I’m really worried about what’s going to happen when ‘the man in the street’ will understand that he’s been duped for so long…
It seems that wealth is getting more and more concentrated.
The only clear thing that I’m able to understand from the study of history is that a freer society works better than a more authoritarian one. The ancient Roman Empire, based on slavery, fell to make place for feudal countries, where the ‘man in the street’ enjoyed more freedom than the Roman slave. Similarly feudalism disappeared and was replaced by capitalism, a system where people, at least theoretically, are completely free. And soon after capitalism took off people thought again and introduced antitrust legislation, which only apparently limits the economic liberty of the individual while in fact preserving the freedom of the markets.
My hunch is that the explanation for this phenomenon – freedom insuring a better working society – is about how decisions are made in various societies.
– (Ancient) societies where a lot of people were slaves: decisions were made by the few slave owners who controlled everything in a certain area, including who lived and who died.
– Feudalism: the most important decisions were taken by the landlords but they weren’t as powerful as the slave owners, they didn’t have the right to kill anybody for example. Besides that the advent of the free cities where manufacturing started to flourish further diluted the power of the landlords.
– Capitalism: everybody is his own master, or it should be, so the power of the individual has, at least theoretically, been brought down to Earth. One caveat though, capitalism works properly only where the market is free and the society is democratic, otherwise the situation degenerates quite rapidly (Venezuela for example)
Do you get where am I drifting to? When too many resources (wealth) will depend on the whim of a very few people we would have turned back the wheels of history. What is the difference between a Soviet Union where decisions were made by a bunch of people who got there by violence or a hypothetical state where important decisions will be made by the few guys who happen to control two thirds of the net worth of that country? Have you seen this video about ‘the Lesterland‘?
I’m not discussing here the honesty, intelligence or even common sense of those hypothetical guys, they could be anyone or the heirs of anyone. The problem is that by being few the probability of they being wrong multiplied by the certitude of being extremely powerful gives us a dark perspective: Rome fell after becoming an empire, the French Revolution took place soon after the French monarchs successfully imposed their absolute power over the whole French territory, the communist states proved once again that too much concentration of power is bad…
How to fix this? First of all this is not something that can be ‘fixed’. The only way out is by educating ourselves about the difference between instrument the the goal we try to reach by using that instrument.
I’ve already mentioned money and profit as instruments we currently confuse for legitimate goals.
I’m going to discuss another one today. Happiness. Most of us try desperately to be happy by applying recipes learned from others, including from paying too much attention to commercial advertisements.
There is a guy, Csikszentmihalyi, who discovered that real happiness comes from doing what you really like to do or from involving yourself in something you really care about and and termed the state of mind one reaches this way as Flow. You don’t get to experience being in Flow by owning stuff or by controlling people. Only by doing things you care or feel about or by being significantly involved in something you deem worthwhile.
Neuroscience discovered that buying things produces the same kind of response from the brain as doing drugs: it produces more dopamine. And what do we do with this knowledge? Do we educate people to buy only what they need? No, we do better advertisements, ones that start the flow of dopamine even before the actual buying takes place… Why? Because we all are still convinced that having more money will get us closer to happiness.
Once we’ll educate ourselves about Csikszentmihalyi’s Flow it will no longer matter who has what or how much money. We’ll be free!
An extremely interesting article just published by the NYTimes: “Dogs are people too!”
“The ability to experience positive emotions, like love and attachment, would mean that dogs have a level of sentience comparable to that of a human child. And this ability suggests a rethinking of how we treat dogs.”
One caveat though, ‘not all dogs are raised equal’: “For the past two years, my colleagues and I have been training dogs to go in an M.R.I. scanner — completely awake and unrestrained. Our goal has been to determine how dogs’ brains work and, even more important, what they think of us humans.” This amount of interaction with humans must have surely changed something in their brains. It cannot be that humans might have any monopoly when it comes to neuroplasticity…
In 1996 i-am ales pe Constantinescu si Conventia Democratica ca sa scapam de Iliescu si de PSDR.
Taranistii si PD-ul au crezut ca au ajuns acolo pe merit si s-au luat la cearta.
Taranistii practic au disparut iar PD-ul lui Petre Roman a suferit atatea transformari sub influenta lui Traian Basescu incat a devenit de nerecunoscut.
In 2000 l-am ales pe Iliescu ca nu cumva sa iasa Vadim si ne-am ales cu Nastase prim ministru. Si el a crezut ca a ajuns acolo pe merit.
In 2004 l-am ales pe Basescu ca nu cumva sa iasa Nastase. Sa mai spun ca si lui Basescu i s-a urcat la cap?
In 2008 treaba a fost destul de complicata, chestia ca e ca in 2009 PDL-ul a ajuns in sfarsit singur la guvernare. Acum stim ce a iesit din guvernarea aia si ce rezultate au obtinut la alegerile din 2012.
In 2012 USL a fost votat pentru ca a promis o schimbare politica majora si anume dezradacinarea coruptiei si scoaterea autoritarismului din politica. Nu astia au fost termenii care s-au vehiculat in campania electorala dar oamenii au votat avand exact aceste asteptari. Iar acesta a fost tot un fel de vot negativ.
Mie groaza sa ma gandesc la ce soarta va avea acel partid, din aceasta coalitie, care va fi perceput de populatie ca nerespectind promisiunea implicita de mai sus.
Bogdan Teodorescu, aseara la Antena 3
“Mihai, daca din 2014, dupa ce nu va mai fi presedinte, Basescu va mai avea influenta in viata publica romaneasca atunci problema este la noi, nu la el.”
Eu zic ca problema a fost la noi din totdeauna. Noi l-am ales. Si prima dar mai ales a doua oara!
PS. Azi dimineata am gasit asta in mail:
“Intr-una din zilele insorite ale lui ianuarie 2015, un batran soseste la intrarea in Palatul Cotroceni.
Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si, deci, nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat.
A doua zi, acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul Cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa.
A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in Palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter de serviciu:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule, este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta!!!
Atunci, Ofiterul ia pozitia drepti, il saluta respectuos pe batrin (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci, ne vedem si maine, domnule!“
|
Am primit azi dimineata mesajul asta in mail.
Dupa parerea mea aici nu este vorba despre vreo ‘premonitie’ deosebita a lui Tanase ci despre faptul ca in astia 70 de ani NOI NU AM INTELES NIMIC! Iar daca acceptam ideea de “descurajanta” suntem pierduti. Nu trebuie sa ne descurajam ci sa ne mobilizam.
Cuplet al lui Tanase de acum peste 70 de ani, de o actualitate descurajanta !!!
Constantin Tănase, “Şi cu asta ce-am făcut?” …Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare!? Şi cu asta ce-am făcut? Am dorit, cu mic, cu mare, Ca mai bine să ne fie, Ia’ corupţia amploare, Pentru-a câştiga o pâine, Traversam ani grei cu crize, Totul este ca-nainte, Se urzesc pe-ascuns vendete, Pleacă-ai noştri, vin ai noştri! E inspaimantator ca e atat de valabil si azi, dupa 70 de ani !!!
Constantin Tănase, născut la 5 iulie, 1880, în Vaslui, a murit la Bucureşti, în 1945.Există zvonuri potrivit cărora ar fi fost ucis de Armata Roşie invadatoare, deşi surse mai credibile indică faptul că moartea sa s-a datorat unui blocaj renal.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti, la un an de la invazia sovietică, şi se spune că ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi, care aveau obiceiul să rechiziţioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: “Davai Ceas” (davai = dă-mi) După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptuşite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă ! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu marele actor era mort. Sa ne inclinam in fata geniului lui Constantin Tanase !!!
|
Presedintele Basescu a promulgat legea privind gestionarea cainilor fara stapan.
Pentru ca nu-mi era somn m-am apucat sa-o citesc.
Pe de o parte m-am bucurat pentru ca lucrurile incep sa intre pe un fagas cat de cat normal si pe alta parte am inceput sa ma intreb ‘oare cand vom incepe si noi sa facem lucrurile simplu si eficient?’
Sa ma explic.
Legea asta poarta titlul: “Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân”. Ma rog, probabil ca “a guvernului…” dar hai sa trecem peste asta. Problema mea e daca nu cumva ar fi fost mai simplu sa se abroge hotararea de guvern impreuna cu orice alta legislatie mai exista in aceasta materie si adoptata o lege noua. Asa, cu o ordonanta modificata care nici macar nu este reluata in corpul legii de cate ori ai nevoie sa consulti legislatia trebuie sa le citesti pe amandoua si sa vezi ce a ramas din ordonanta veche si ce se modifica prin noua lege.
Adica ‘de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat’?
Si mai am cateva nedumeriri.
La articolul 6 din lege aflam ca “Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 5. – (1) Animalele bolnave incurabil, declarate ca atare, în urma unui examen medical, efectuat de medicul veterinar, examen la care pot asista reprezentanţi din partea organizaţiilor neguvernamentale pentru protecţia animalelor, în baza fişei de observaţie, vor putea fi eutanasiate de îndată. …”
Animalele bolnave incurabil vor “PUTEA” fi eutanasiate de indata?!? Doar “vor putea?” Adica vor putea fi si lasate sa se chinuie in continuare? Sunt bolnave incurabil sau nu?!?
Mai departe.
Prin articolele 7, 8 si 9 din lege se precizeaza ce inseamna eutanasie, in ce conditii vor fi eutanasiati cainii ce nu sunt adoptati si apoi ce conditii trebuiesc indeplinite inainte de adoptarea unui caine.
Apoi, la articolul 14 din lege aflam ca dupa articolul 13 din ordonanta se introduc 6 noi articole, 13-1 la 13-6, dintre care pe mine ma intereseaza 13-2: “Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparţinând rasei comune, metişii acestora, excepţie făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţei de urgenţă”. Cu alte cuvinte odata prins orice caine ‘comun’ (inclusiv cei bolnavi incurabili oare?, cei care doar POT fi eutanasiati?) vor fi sterilizati – obligatoriu de data asta – indiferent daca vor fi adoptati vreodata sau nu?!?
Are vreo logica chestia asta? Sa nu cumva sa se inmulteasca in adaposturi, in varianta in care autoritatea locala gaseste fonduri pentru pastrarea lor in viata pe termen lung? Trecand peste considerentele de ordin bugetar – eu unul as folosi banii aia pentru repararea scolilor, de exemplu – mie mi se pare ca a tine caini inghesuiti in 2 metri patrati pentru fiecare animal inseamna sa ii chinui nu sa ii adapostesti dar ca daca vrei sa nu se inmulteasca e simplu: ii separi pe sexe, nu este nevoie sa arunci o gramada de bani pe sterilizarea lor.
Dar mai e o problema. La articolul 13-3 aflam cum e cu identificarea (microciparea) cainilor cu stapan sau care sunt dati spre adoptie. Nu e foarte clar ce se intampla, din punctul asta de vedere cu cainii care raman in adaposturi – si, repet, care trebuie neaparat sterilizati. In schimb la articulul 13-4 aflam ca “Acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie daţi spre adopţie se efectuează numai după identificarea acestora.” Despre cei care sunt pastrati in adaposturi nu se spune nimic. Sper doar ca exista alte reglementari care obliga la vaccinarea lor antirabica pentru ca altfel s-ar putea ca acestia sa ramana sterilizati dar nevaccinati…
Cam complicata exemplificarea mea dar sper ca e clar de ce sunt convins ca ar fi fost mult mai simplu ca ‘legiuitorul’ sa faca o lege noua in loc sa modifice o ordonanta de guvern…
Sa ne bucuram totusi pentru pasii facuti in directia cea buna, asa cum e legea permite acelor edili care vor sa-si faca datoria sa se apuce de treaba. Bineinteles, dupa ce vor aparea normele de aplicare a legii….
Mornings are a very special time for me and my wife.
I drive her to work and those 15 minutes are a very good opportunity for us to empty our souls to each other.
“I’m sad and disorientated” she said to me today. Yesterday she had found in her mail a newspaper article, in Romanian, about the 12 million Germans, 15% of the population, that are living at or under the poverty line and she had forwarded it to me. “Yeah, I know, who would have thought of this?”
“Well, I pity those people, of course, but I’m more concerned about what will happen here, in Romania!”
“?!?”
“You see, until I had read that article I nurtured the notion that if we clean up our act and start working really hard we may narrow, in time, the gap that separates us from the rest of Europe. But now, after finding out that even Germany is going southward… I don’t know anymore… I even started to wonder what kind of world is our son going to live in?!?”
I looked into this a little deeper and I became even more worried: “Life in Europe’s “squeezed middle” ” Please notice that this ‘news’ is already two and a half years old!
She is right, my wife. Where are we going to?
nicichiarasa 